ICCJ. Decizia nr. 7473/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7473
Dosar nr. 3815/44/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 10 decembrie 2003, A.M. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 492 din 31 octombrie 2003 emisă de Primarul comunei Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi, ca fiind netemeinică şi nelegală. A arătat că prin notificarea nr. 4843 din 30 iulie 2001 a solicitat să fie despăgubită pentru casa de locuit şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 0,55 ha situat în intravilanul comunei Tudor Vladimirescu, proprietatea unchiului său S.T., iar prin dispoziţia atacată i s-a respins cererea pe motiv că nu a depus actele necesare, respectiv hotărârea judecătorească de condamnare, procesul-verbal de confiscare precum şi valoarea imobilului. A precizat că prin notificarea transmisă prin executorul judecătoresc a solicitat despăgubiri pentru imobilul casă şi construcţie şi nu restituirea în natură, cum s-a menţionat prin dispoziţie, deoarece avea cunoştinţă de faptul că terenul este ocupat de construcţii.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 396 din 23 aprilie 2004 a respins acţiunea în temeiul Legii nr. 10/2001 formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din nici un act anexat la notificare sau din cele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că defuncţii S.A. şi M. ar fi deţinut în proprietate, în intravilanul comunei Tudor Vladimirescu, un imobil format dintr-o casă de locuit şi suprafaţa de 0,55 ha teren şi mai mult, nu s-a făcut nici dovada deposedării abuzive în condiţiile în care imobilul nu se regăseşte în patrimoniul statului, conform adresei nr. 529 din 30 martie 2004 emisă de pârâtă.
Prin Decizia nr. 818/A din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de A.M. împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o şi în rejudecare a admis acţiunea şi a anulat în parte dispoziţia nr. 492 din 31 octombrie 2003 a Primarului comunei Tudor Vladimirescu, în sensul că a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri băneşti în sumă de 235.500 RON pentru imobilul compus din teren şi construcţii.
S-a reţinut de către instanţa de apel că reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a autorilor S.M. şi S.A. cu certificatele de moştenitor nr. 1071 din 5 noiembrie 1986 şi nr. 263 din 21 februarie 1995 eliberate de notariatul de Stat judeţean Galaţi şi cu testamentul autentificat sub nr. 10041 din 5 noiembrie 1986 emis tot de Notariatul de Stat judeţean Galaţi, iar dovada proprietăţii autorilor asupra bunurilor solicitate s-a făcut cu certificatele nr. 677 şi nr. 678 din 23 mai 1997 eliberate de Direcţia judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale şi cu actul de vânzare din 3 februarie 1938, acestea coroborându-se cu declaraţiile extrajudiciare depuse la dosar. Referitor la modul de preluare a imobilului de către stat, s-a reţinut că atâta timp cât din declaraţiile martorilor rezultă că pe locul autorilor reclamantei s-au edificat mai multe construcţii publice şi atâta timp cât Primăria nu a dovedit în ce bază a folosit acest teren este cert că preluarea s-a făcut abuziv, fără nici un titlu.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs Primarul comunei Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi, arătând că reclamanta A.M. are vocaţie succesorală la S.M. nu şi la soţul acesteia S.T., iar circulaţia juridică a terenului se bazează pe ipoteza instanţei şi pe un act din anul 1948. A precizat că nu se cunoaşte circulaţia terenului presupus a fi inclus în cel cu care figura S.T. în anul 1953, iar actul de la 1938 nu este o dovadă a proprietăţii ci doar a faptului că autorul reclamantei figura ca vecin. A solicitat casarea deciziei pronunţată în apel şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca legală şi temeinică, arătând totodată că expertiza pentru un imobil a cărui structură şi întindere nu se cunoaşte nu poate fi luată în considerare.
La data de 16 februarie 2006, recurentul şi-a suplimentat motivele de recurs cu cel potrivit căruia, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005, la data pronunţării deciziei atacate nu se mai poate stabili dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, presupusele drepturi materializându-se prin evaluare efectuată de Comisia Centrală de Evaluare de pe lângă Cancelaria Primului Ministru.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 1071 din 5 noiembrie 1986 eliberat de Notariatul de Stat judeţean Galaţi, bunurile imobile rămase în urma defunctului S.A. au fost moştenite de soţia supravieţuitoare a acestuia, S.M., care la rândul ei a fost moştenită, conform certificatului de moştenitor nr. 263 din 21 februarie 2005 eliberat de acelaşi notariat, de moştenitorul testamentar indicat prin testamentul autentificat sub nr. 10041 din 5 noiembrie 1986, respectiv de reclamanta A.M., în calitate de nepoată de soră a defunctei.
Prin urmare, este corectă constatarea instanţei de apel potrivit căreia reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a autorilor S.M. şi S.A., neputându-se reţine susţinerea recurentului că A.M. are vocaţie succesorală numai după S.M. .
Prin certificatele nr. 677 şi nr. 678 din 23 mai 1997 eliberate de Direcţia judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale s-a făcut dovada proprietăţii autorilor reclamantei asupra bunurilor în litigiu, iar prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a identificat terenul, la a cărui evaluare s-a procedat împreună cu a construcţiilor demolate. Potrivit celor două rapoarte de expertiză, ulterior imobilul a fost sediul CAP Tudor Vladimirescu, apoi pe parcurs s-au făcut demolări parţiale pentru uzina electrică, căminul cultural şi un complex comercial al Cooperaţiei de consum, în prezent nemaiexistând nici o suprafaţă de teren liberă şi nici construcţii care să fi fost păstrate din vechea locuinţă. Astfel, instanţa de apel a reţinut corect că preluarea s-a făcut fără titlu, atâta timp cât pârâta nu a dovedit în ce bază a folosit respectivul teren.
Referitor la motivul de recurs din 16 februarie 2006 privind nelegalitatea deciziei atacate motivat de faptul că la data pronunţării acesteia, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005, nu se mai poate stabili dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, se reţine că acesta nu poate face obiectul analizei întrucât a fost depus peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul comunei Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi împotriva deciziei nr. 818/A din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8994/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7150/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
