ICCJ. Decizia nr. 8994/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8994
Dosar nr. 41084/1/2004
(nr. vechi 18380/2004)
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 14 ianuarie 2003, L.I., M.V., B.L. şi L.V. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin D.G.F.P. Botoşani, Primăria municipiului Botoşani prin Primar, A.P.A.P.S., SC P. SRL Botoşani, SC M. SA Botoşani şi SC P.L. SA Botoşani, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură pe vechiul amplasament sau, dacă nu este posibil, teren în compensare, a suprafeţei de 700 mp situat în Botoşani, teren proprietatea reclamanţilor pentru care posedă titlu de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1566/933 din 30 august 1957 autentificat sub nr. 1566/933/957 şi transcris în Registrul de transcripţiuni sub nr. 952 din 11 octombrie 1957 şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 1326/163 din 20 martie 1953.
În şedinţele publice din 26 martie 2003 şi din 17 aprilie 2003, potrivit încheierilor pronunţate de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 577/2003, instanţa a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a SC P. SRL Botoşani şi Primăriei Botoşani şi s-a dispus scoaterea acestora din cauză.
La data de 8 septembrie 2003, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC T. SA Botoşani întrucât, conform expertizei efectuată, aceasta ocupă suprafaţa de 111,72 mp din terenul în litigiu.
Prin sentinţa nr.319 din 1 aprilie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis acţiunea introdusă în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanţii L.I., M.V., B.L. şi L.V. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A.P.A.P.S., SC M. SA, SC P.L. SA şi SC T. SA şi, în consecinţă, a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să acorde reclamanţilor titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare până la valoarea de 479.329.190 lei, reprezentând despăgubiri în echivalent pentru suprafaţa de 700 mp teren expropriată. S-a respins acţiunea faţă de pârâtele A.P.A.P.S., SC M. SA, SC P.L. SA şi SC T. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafaţa de 700 mp pretinsă de reclamanţi este deţinută în prezent de SC M. SA, SC P.L. SA şi SC T. SA şi că pe teren se află construite obiective industriale, respectiv linie ferată, hale de producţie. S-a reţinut că întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, cum unităţile deţinătoare îl au în capitalul social fiind privatizate şi achitând contravaloarea acţiunilor la A.P.A.P.S. şi cum pârâtele nu pot pune la dispoziţie nici un alt teren de aceeaşi natură, reclamanţii au dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru terenul a cărui evaluare s-a făcut prin expertiză.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 1956 din 24 iunie 2004 a admis apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca inadmisibilă acţiunea introdusă conform Legii nr. 10/2001. A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii L.I., M.V., B.L. şi L.V. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Referitor la apelul Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauza dedusă judecăţii este incident art. 39 din Legea nr. 18/1991, întrucât suprafaţa de teren a fost dobândită de autorul reclamanţilor pe datele de 30 august 1957 şi de 20 martie 1959, fiind situată, illo tempore, în satul Manoleşti Deal, comuna Stânceşti, raionul Botoşani, regiunea Suceava. Pe cale de consecinţă, apelul reclamanţilor a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanţii, solicitând admiterea acestuia şi restituirea în natură a suprafeţei de 700 mp. Au arătat că terenul a cărui restituire au solicitat-o nu a fost teren agricol, acesta aflându-se în municipiul Botoşani, iar exproprierea s-a făcut pentru construirea racordului căii ferate aparţinând SC M. SA, pentru construirea unei platforme betonate şi pentru amplasarea unor conducte, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin acţiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanţii au solicitat restituirea în natură sau, dacă nu este posibil, teren în compensare, a suprafeţei de 700 mp, teren situat în Botoşani.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de S.E., aflat la fila 89 dosar fond, care a avut ca obiectiv şi identificarea, individualizarea şi delimitarea terenului în litigiu, s-a constatat că terenul solicitat de reclamanţi este situat în intravilan, în municipiul Botoşani. Astfel, suprafaţa de 184,70 mp se află în incinta SC P.L. SA, având ca destinaţie curte, platformă betonată, suprafaţa de 403,58 mp se află pe terenul SC M. SA fiind ocupată de calea ferată ce duce la curtea societăţii, cu terasamentul, şanţurile şi terenul adiacent, iar suprafaţa de 111,72 mp este ocupată de conductele SC T. SA, destinate furnizării apei calde şi aburului tehnologic pentru blocurile şi întreprinderile din zonă.
Mai mult, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare din 30 august 1957 şi din 20 martie 1959, existente la filele 3-4 dosar tribunal, prin care autorul reclamanţilor L.E.F. a cumpărat terenul în litigiu, acesta este situat în vatra satului Manoleşti-Deal şi nicidecum în extravilanul societăţii.
Este eronată astfel reţinerea instanţei de apel potrivit căreia cauzei dedusă judecăţii îi este incident art. 39 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 care precizează că persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeţei prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9, având în vedere faptul că terenul în litigiu este situat în intravilan, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Se reţine că în acest sens sunt şi prevederile pct. 8.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003 care stipulează că intră sub incidenţa legii restituirea în natură a terenurilor, inclusiv a celor arabile, dacă sunt situate în intravilanul localităţilor.
Întrucât instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţie, schimbând sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca inadmisibilă, se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, va fi casată Decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii L.I., M.V., B.L. şi L.V. împotriva deciziei nr. 1956 din 24 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9166/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7473/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
