ICCJ. Decizia nr. 7476/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7476
Dosar nr. 38879/1/2004
(nr.vechi 16291/2004.
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 22 septembrie 2003, T.E. şi T.M.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Prefectura judeţului Cluj şi Prefectul judeţului Cluj, SCA M.J. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâţilor la soluţionarea notificării formulată la data de 30 octombrie 2001 privind imobilul situat în Cluj Napoca, în suprafaţă de 4070 mp, înscris în C.F. 6111 Cluj şi 58625 Cluj, nr.top. 16098/1.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1005 din 24 octombrie 2003 a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi, în consecinţă, a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanţi în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. S-a reţinut că dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1), (3), (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile deoarece se referă la modul de soluţionare al cererilor formulate de persoanele îndreptăţite în cazul în care acestea solicită restituirea în natură a imobilului care a fost preluat abuziv şi care face obiectul legii. Legea nr. 10/2001 nu cuprinde în mod expres norme juridice privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti în rezolvarea litigiilor având ca obiect soluţionarea notificărilor de către persoanele juridice cărora le-au fost adresate, în cazul în care acestea solicită acordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilele preluate abuziv. Cum obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâţilor la soluţionarea notificării, respectiv obligaţia de a face, care este o obligaţie legală cu caracter nepatrimonial, în raport de dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa soluţionării acesteia aparţine judecătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 2407 din 10 martie 2004, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive formulate de pârâţii SCA M.J., Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectul judeţului Cluj. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâta Prefectura judeţului Cluj şi, în consecinţă, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Prefectura judeţului Cluj, Prefectul judeţului Cluj, SCA M.J. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâta Prefectura judeţului Cluj să soluţioneze notificarea formulată prin intermediul executorului judecătoresc la 30 octombrie 2001, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Soluţia judecătoriei a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 1273/A din 26 mai 2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Prefectura judeţului Cluj.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta Prefectura judeţului Cluj arătând că imobilul care face obiectul litigiului a fost preluat prin expropriere de către Statul Român, în prezent acesta fiind deţinut de SCA M.J., persoană juridică care, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, are în exclusivitate competenţa de soluţionare a notificării în calitate de persoană juridică deţinătoare, fiind obligată să se pronunţe printr-o decizie motivată. A considerat că şi în situaţia în care, prin notificare, persoanele îndreptăţite în accepţiunea Legii nr. 10/2001 solicită măsuri reparatorii, întrucât spiritul legii este prelevanţa restituirii în natură, persoana juridică sau entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată în principal să verifice posibilitatea restituirii în natură a imobilului şi numai în situaţia în care aceasta nu este posibilă să acorde măsurile reparatorii prevăzute de lege, care, de regulă, constă în acţiuni la societăţi comerciale sau titluri de valoare, legea neprevăzând în această situaţie acordarea despăgubirilor băneşti.
Recursul urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică privitor la competenţa după materie, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu de către Curte şi pus în dezbaterea părţilor la termenul din 27 septembrie 2006, potrivit art. 306 alin. (2) din acelaşi cod.
Reclamanţii T.E. şi T.M.I. au formulat, în baza Legii nr. 10/2001, notificare prin care au solicitat despăgubiri pentru terenul expropriat în anul 1974, la care nu au primit răspuns.
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie obligarea pârâţilor la soluţionarea notificării formulată la data de 30 octombrie 2001 privind imobilul situat în Cluj Napoca, în suprafaţă de 4070 mp, înscris în C.F. 6111 Cluj şi 58625 Cluj, nr.top. 16098/1.
Obligaţia de a face din speţă este expres reglementată prin Legea nr. 10/2001 şi face parte dintr-o procedură jurisdicţională prealabilă, imperativ instituită, astfel că neîndeplinirea ei nu poate fi rezolvată decât tot prin aplicarea legii speciale.
Soluţionarea litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 10/2001 nu poate atrage competenţe materiale diferite în funcţie de atitudinea entităţii notificate de a emite sau nu decizie ori dispoziţie motivată.
Astfel, dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi privite ca fiind de strictă interpretare şi neaplicabile prin analogie, instanţele abilitate prin aceste prevederi legale să cenzureze însuşi actul având competenţa de a cerceta şi atitudinea omisivă a celui care avea obligaţia de a-l emite. Nu este în scopul legii ca persoanele îndreptăţite să se adreseze unor instanţe diferite, după cum entităţile pe care le-au notificat au emis, sau dimpotrivă, au omis ori au refuzat să emită Decizia/dispoziţia motivată.
Prin urmare, pentru raţiuni de judecată unitară, o atare pricină, izvorâtă din temporizarea sau refuzul finalizării procedurii prealabile, necontencioasă dar obligatorie, impusă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu poate fi atribuită spre soluţionare, decât simetric, în competenţa tribunalului.
Pentru cele ce preced şi care fac de prisos cercetarea motivelor de recurs, se va admite recursul declarat de pârâtă, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză şi se va trimite cauza pentru soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Cluj, care urmează să analizeze, sub formă de apărări, motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Prefectura judeţului Cluj împotriva deciziei nr. 1273/A din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia, sentinţa civilă nr. 2407 din 10 martie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, precum şi sentinţa nr. 1005 din 24 octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 914/2004. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 623/2004. Civil → |
|---|
