ICCJ. Decizia nr. 623/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 623
Dosar nr. 29884/1/2004
nr. vechi 9373/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 mai 2002, I.M.V. şi I.G.M. au chemat în judecată Primăria municipiului Brăila şi D.A.P.T., cerând anularea dispoziţiei nr. 2148 din 19 aprilie 2002 şi obligarea pârâtelor, în baza Legii nr. 10/2001, să le restituie în natură imobilul situat în municipiul Brăila, nr. 69, bun preluat abuziv, prin naţionalizare, şi folosit ca sediu de secund pârâta.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin sentinţa nr. 159 din 14 mai 2003, a admis acţiunea şi, anulând dispoziţia atacată, a dispus restituirea în natură a bunului solicitat.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 144 din 14 octombrie 2003, a admis apelul pârâţilor şi, schimbând în tot sentinţa atacată, a respins, ca nefondată acţiunea, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs invocând greşita aplicare a dispoziţiilor legale la care face trimitere instanţa de apel. Au cerut admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
În principiu, legea cea nouă se aplică imediat situaţiilor obiective (legale), adică acelor situaţii juridice al căror conţinut şi efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu, este avut în vedre momentul intrării în vigoare a legii noi, iar lato sensu, prezentul şi viitorul, ambele determinate prin prisma acestui moment şi materializate fie în situaţii juridice care urmează să existe, să se modifice ori stinge, fie în fapte juridice pendinte (facta pendentia) ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).
În speţă, dreptul subiectiv reclamat îşi are fundamentul direct imediat în preluarea abuzivă de stat a imobilului pretins prin acţiune, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, după starea faptică a imobilului, prin dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 în forma sa modificată prin art. I pct. 37 din Legea nr. 247/2005 (publicată în M.Of., partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005). Întrucât, în planul dreptului intertemporal, aceste dispoziţii se constituie într-o lege nouă, imperativă şi, deci, obligatorie, (după intensitatea puterii ei), rezultă că sunt de imediată aplicare. Cum, prin conţinut şi efecte aceste dispoziţii ale legii noi diferă esenţial de vechile reglementări cuprinse în textul art. 16 (în forma sa nemodificată) se impune, în asigurarea dublului grad de jurisdicţie, admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate (în temeiul legii vechi) de instanţele de fond, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru a da eficienţă şi aplicare legii noi.
Instanţa de trimitere va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., urmând a dezbate, în prealabil, chestiunea participării în proces a tuturor notificanţilor, inclusiv, în cazul celor decedaţi, a succesorilor în drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii I.M.V. şi I.G.M. împotriva deciziei civile nr. 144/A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 159 din 14 mai 2003 a Tribunalului Brăila şi trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 635/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6187/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
