ICCJ. Decizia nr. 914/2004. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 914
Dosar nr. 14312/2/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 septembrie 2001, reclamanţii C.Z.G.C. şi C.Z.I.M., prin reprezentat legal C.Z.I.O. au chemat în judecată pe pârâta D.M., solicitând obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită, respectiv depăşirea limitelor mandatului primit de la defuncta C.Z.O.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 998 şi art. 541 C. civ. şi precizată la 16 ianuarie 2002, reclamanţii au susţinut că:
-anterior decesului, defuncta C.Z.O., mama lor, a mandatat pe pârâtă cu drept de semnătură în bancă;
-decesul mamei lor, aflată în comă de la 16 august 2001, a survenit la 23 august 2001, în spital;
-profitând de starea de inconştienţă a mamei lor, pârâta a retras din contul acesteia importante sume de bani, cu depăşirea limitelor mandatului său, pe care trebuia să-l aducă la îndeplinire cu bună credinţă;
-valoarea provizorie a obiectului pricinii se ridică la 9.600.000.000 lei.
La 21 noiembrie 2001, C.A.O., în calitate de curator al reclamanţilor minori, a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul acestora, prin care a solicitat admiterea acţiunii introductive şi completarea ei, în sensul obligării pârâtei să dea socoteală de îndeplinirea mandatului şi, pe cale de consecinţă, să predea tot ceea ce a luat în primire în puterea mandatului şi să returneze toate sumele de bani încasate din conturile mandantei şi neîntrebuinţate în folosul lor.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin încheierea din 21 noiembrie, a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie şi apoi, prin sentinţa civilă nr. 251 din 16 ianuarie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că, potrivit relaţiilor comunicate de Banca Transilvania, în perioada 25 iulie-23 august, din conturile defunctei au fost ridicate sumele de 500.000dolari SUA, 1.416.792.529 lei ş.a., deci valoarea procesului depăşeşte două miliarde de lei.
La 8 aprilie 2002, reclamanţii şi-au precizat din nou acţiunea în sensul că:
-pârâta trebuie să dea socoteală pentru 14.692.565.000 lei, echivalentul a 445.000dolari SUA, corespuzător sumelor de 10.000 dolari SUA, 30.000 dolari SUA, 100.000dolari SUA, 5.000 dolari SUA, şi 300.000 dolari SUA, retrase din conturile defunctei la 25 iulie 2001, 26 iulie 2001, 1 august 2001 şi, respectiv, 16 august 2001(două retrageri);
-solicită obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor de bani încasate din conturile defunctei şi neîntrebuinţate în interesul acesteia;
-îşi întemeiază pretenţiile pe art. 1535, art. 1537, art. 1541 şi art. 1544 C. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 195 din 20 februarie 2004, a respins excepţiile referitoare la lipsa calităţii procesuale active şi lipsa de interes.
Totodată, instanţa a respins acţiunea, ca neîntemeiată, precum şi cererea de intervenţie accesorie şi i-a obligat pe reclamanţi şi intervenientă la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
-autoarea reclamanţilor a decedat la 23 august 2001 în Spitalul Clinic de Urgenţă, unde era internată de la 16 august 2001, cu diagnosticul de ciroză hepatică, şi nu în stare de comă;
-pârâta a avut calitate de administrator financiar şi drept de semnătură în bancă pentru conturile bancare ale autoarei reclamanţilor, bucurându-se de încrederea deplină a acesteia;
-drept consecinţă, conform art. 1541 C. proc. civ., pârâta trebuie să dea socoteală moştenitorilor defunctei mandate cu privire la modul în care şi-a îndeplinit mandatul şi să le restituie toate documentele şi sumele de bani intrate în posesia sa cu acea ocazie;
-în perioada 25 iulie-16 august 2001, pârâta a retras din conturile defunctei diverse sume de bani, în total 445.000 dolari SUA, din care a remis numitului S.B. 400.000 dolari SUA, pe baza a două chitanţe sub semnătură privată, ulterior autentificate;
-pentru diferenţa de 45.000 dolari SUA, pârâta a făcut dovada descărcării şi aprobării socotelilor cu extrase de cont semnate de mandantă;
-ulterior decesului mandantei, când potrivit art. 1552 C. proc. civ. mandatul a încetat, pârâta nu a mai efectuat operaţiuni în contul defunctei;
-prin urmare, pârâta şi-a îndeplinit întocmai însărcinările şi nu deţine vreo sumă de bani nedesocotită cu defuncta, astfel că nu are ce să remită reclamanţilor;
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1570 din 22 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de reclamanţi şi intervenientă, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să le plătească fraţilor C.Z.G.C. şi C.Z.I.M. suma de 405.000 dolari SUA şi 156.526.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, curtea a admis cererea de intervenţie accesorie în limita pretenţiilor admise în acţiunea principală, a menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, a înlăturat obligarea reclamanţilor şi intervenientei la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească 35.780.000 lei cheltuieli de judecată intervenientei.
S-a reţinut că:
-pe parcursul judecării apelurilor, calitatea procesuală a intervenientei C.A.O. a fost preluată de C.G., numită curatoare a celor doi reclamanţi minori la 25 mai 2005;
-în baza mandatului special primit de la autoarea reclamanţilor, pârâta avea posibilitatea să ridice sume de bani din conturile mandantei, dar nu şi să dispună de sumele retrase, pentru care, potrivit art. 1541 C. proc. civ., trebuia să dea socoteală acesteia din urmă;
-pârâta a dovedit îndeplinirea obligaţiei menţionate numai cu privire la sumele de 10.000 dolari SUA şi 30.000 dolari SUA (retrase la 25 iulie 2001 şi, respectiv la 26 iulie 2001), prin semnătura de confirmare a mandantei, existentă pe extrasele de cont;
-numitul S.B. a negat primirea sumelor de 100.000 dolari SUA şi 300.000 dolari SUA (retrase de pârâtă la 1 august 2001 şi, respectiv, 16 august 2001), afirmând că nu cunoştea pe defunctă şi nici pe mandatara acesteia şi a scris chitanţele liberatorii şi declaraţiile ulterioare de confirmare la solicitarea avocatei P.M., care i-a spus că ar fi vorba despre evitarea impozitării unui transfer bancar;
-audierea ca martor a numitei P.M. nu a fost posibilă deoarece această persoană, domiciliată în Cluj-Napoca, a plecat de 3 ani în Italia, iar prin întâmpinările depuse la dosar, pârâta nu a făcut nici o referire la chitanţele liberatorii semnate de S.B.;
-potrivit art. 1203 C. proc. civ., aceste împrejurări creează prezumţia că aşa zisele chitanţe liberatorii au fost constituite pro causa, şi nu la momentul pretins de pârâtă pentru a consemna predarea unor sume de bani;
-pe de altă parte, la 16 august 2001, când pârâta a retras sumele de 300.000 dolari SUA şi 5.000dolari SUA, mandanta era internată în stare de inconştienţă, ceea ce exclude implicarea sa efectivă în aceste operaţiuni.
-programarea retragerii celor 300.000 dolari SUA la 10 august 2001 nu duce la o altă concluzie deoarece, potrivit declaraţilor martorilor, cu aproximativ două săptămâni înainte de internare defuncta se afla în stare de sevraj şi semiconştienţă, accentuată de consumul exagerat de alcool, iar contrar obiceiului, cererea de retragere a sumei menţionate a fost formulată de pârâtă, şi nu în urma unor convorbiri telefonice purtate de reprezentanţii Băncii Transilvania cu mandanta, care nici nu le-a confirmat apoi retragerea banilor;
-de altfel, chiar dacă s-ar accepta apărarea că retragerea sumelor în discuţie s-a realizat din dispoziţia mandantei, pârâta nu a dovedit în continuare că a utilizat banii în interesul acesteia;
-în sfârşit, apărarea pârâtei, că ar fi folosit suma de 5.000 dolari SUA pentru plata cheltuielilor cu personalul defunctei, este infirmată de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că aceste cheltuieli au fost suportate de către C.Z.I.;
-prin urmare, pârâta trebuie să dea socoteală moştenitorilor defunctei pentru sumele retrase la 1 august 2001 şi 16 august 2001, în total 405.000 dolari SUA ;
-solicitarea intervenientei, de obligare a pârâtei la restituirea tuturor documentelor primite de la defunctă, nu poate fi valorificată pe calea intervenţiei accesorii, care presupune formularea unor apărări în sprijinul pretenţiilor reclamantului;
-această solicitare nu ar putea fi primită nici în ipoteza recalificării cererii într-o intervenţie principală deoarece obiectul său este insuficient determinat pentru a permite analiza lui şi verificarea temeiniciei pretenţiilor.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelurilor promovate de reclamanţi şi intervenientă.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susţinut, printre altele, că deşi a recunoscut şi valorificat judiciar semnăturile defunctei, de confirmare a extraselor de cont din 25 şi 26 iulie 2001, instanţa de apel, fără nicio explicaţie, a ignorat aceeaşi semnătură existentă pe extrasul de cont din 1 august 2001, referitor la extragerea sumei de 100.000 dolari SUA .
Pentru a-şi dovedi această critică, pârâta a anexat la motivele de recurs copia extrasului de cont corespunzător operaţiunii menţionate, afirmând că la 10 ianuarie 2003 ar fi depus la dosarul instanţei de fond o altă asemenea copie.
Intimaţii reclamanţi nu au recunoscut iniţial (prin întâmpinarea din 15 iunie 2006) semnătura defunctei lor mame pe înscrisul menţionat, iar ulterior (prin cererea din 30 noiembrie 2006) au solicitat verificarea de scripte.
Înscrisul original a fost prezentat şi vizat spre neschimbare în şedinţa publică din 7 decembrie 2006 şi, la termenul următor, din 25 ianuarie 2006, pârâta recurentă a precizat că înţelege să se folosească de acest act, în timp ce numitul C.I.O., reprezentantul legal al reclamanţilor minori, a declarat că nu recunoaşte semnătura defunctei pe extrasul de cont în discuţie.
Părţile au pus apoi concluzii cu privire la modul de soluţionare a acestui incident, reclamanţii şi intervenienta solicitând suspendarea judecăţii pricinii şi înaintarea înscrisului la procuror, conform art. 183 C. proc. civ.
La rândul său, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea ultimei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, învederând că în speţă nu sunt operante dispoziţiile textului precizat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că:
-atât recurenta, cât şi intimaţii consideră relevantă clarificarea apartenenţei uneia din semnăturile existente pe extrasul de cont în litigiu, contestată de reclamanţii pârâţi prin declanşarea procedurii verificării de scripte;
-pentru soluţionarea acestei probleme art. 179 alin. (1) C. proc. civ. impune compararea semnăturii contestate cu semnături certe şi, eventual, efectuarea unei expertize, deci administrarea de probe.
-art. 305 C. proc. civ. nu permite însă producerea de noi probe în instanţa de recurs, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor;
-pe de altă parte, reprezentantul reclamanţilor minori a susţinut că semnătura de confirmare a extrasului de cont nu aparţine defunctei dar nu a indicat pe autorul sau complicele falsului, aşa cum prevede art. 183 C. proc. civ.;
-în atare situaţie, faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor legale precizate, lămurirea problemei în discuţie nu se poate face de instanţa investită cu soluţionarea recursului, ci doar de către instanţa de apel.
Aşa fiind conform art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare cauzei curţii de apel, pentru expertizarea semnăturii existente pe extrasul de cont din 1 august 2001, cu privire la care pârâta susţine că ar aparţine defunctei C.Z.O.
Cu ocazia rejudecării se va ţine seama de împrejurarea că atât reclamantul C.Z.G.C., cât şi C.Z.I.O., reprezentat legal al acestuia şi al fratelui său, şi-au modificat numele pe cale administrativă, numindu-se în prezent C.Z.G.V şi, respectiv, C.I.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta D.M. împotriva deciziei nr. 1570/A din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia menţionată şi trimite cauza spre rejudecare, pentru efectuarea expertizei la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 95/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7476/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
