ICCJ. Decizia nr. 752/2004. Civil. Daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 752
Dosar nr. 34813/1/2004
nr. vechi 12255/2004
Şedinţa de la 23 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 martie 2002, reclamantul Ţ.Ş. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 504-505 C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 999 C. civ., să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 30 miliarde lei, daune materiale şi morale.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 110/1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de acte preparatorii de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 267 alin. (5) C. pen. anterior, pedeapsă executată în perioada 12 martie 1958-17 ianuarie 1963.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 100 din 10 decembrie 2001, a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General, a casat hotărârea menţionată şi a dispus achitarea numitului Ţ.Ş., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, investită cu soluţionarea cauzei, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor să plătească reclamantului suma de 1 miliard cu titlu de despăgubiri, pronunţând sentinţa civilă nr. 1638 din 11 noiembrie 2002.
Această sentinţă a fost anulată prin Decizia civilă nr. 218/A din 14 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Argeş.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 11 septembrie 2003 formând obiectul dosarului nr. 3503/2003.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 311 din 12 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei să plătească reclamantului suma de 8 miliarde lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul Ţ.Ş., Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Argeş şi Ministerul Justiţiei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004, a admis apelurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei civile nr. 311 din 12 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Argeş şi în consecinţă:
A schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că, pe fond a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului Ţ.Ş. suma de 2 miliarde de lei, cu titlu de daune morale.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ţ.Ş..
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin condamnarea de 5 ani închisoare, reclamantul a suferit traume fizice şi psihice, netratate medical, cu consecinţe asupra stării sale de sănătate, fiindu-i încălcat dreptul constituţional la sănătate şi îngrijire, prevăzut în art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Constituţia României din acea perioadă.
Consecinţă nemijlocită a nedreptei condamnări este şi oprobiul public la care a fost expus reclamantul, după punerea în libertate.
În perioada cât a fost lipsit de libertate reclamantului i-a fost încălcat dreptul constituţional la muncă potrivit pregătirilor şi aptitudinilor profesionale, drept consacrat prin art. 23 alin. (1) din Declaraţia Universală.
Prin nedreapta condamnare, reclamantului i-a fost încălcat dreptul la viaţa de familie, ceea ce contravine art. 16 alin. (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cât şi Constituţiei României din acea vreme.
În lipsa unor criterii de stabilire a cuantumului daunelor morale, instanţa de apel, a apreciat că pentru perioada detenţiei efective de 59 luni, cât şi pentru drepturile încălcate, reparaţia morală poate fi de 1.486.168.995 lei, având în vedere venitul mediu lunar pe economie de 5.037.861 lei.
Pentru perioada ulterioară detenţiei, adică pentru cele 192 luni, instanţa de apel a apreciat că reclamantului i se cuvine suma de 537.600.000 lei luându-se în calcul suma de 2.800.000 lei lunar corespunzătoare salariului minim pe economie.
Însumate cele două cuantumuri, totalizează suma rotunjită de 2 miliarde lei.
Ca subiect pasiv al obligaţiei, conform art. 506 C. proc. pen. şi parte în proces, a constatat că nu poate fi decât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice asemenea calitate neavând Ministerul Justiţiei.
Împotriva sentinţei civile nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Argeş, a declarat apel şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.
Cauza a format obiectul dosarului nr. A/101/2004.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. A/674 din 1 aprilie 2004, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că, pe fond, a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului Ţ.Ş. suma de 2.000.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva deciziei civile nr. 250/A din 12 februarie 2004 cât şi a deciziei nr. 674/A din 1 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Argeş.
Împotriva deciziei civile A/674 din 1 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a declarat recurs şi reclamantul Ţ.Ş.
Ministerul Finanţelor Publice, a formulat o cerere de revizuire a deciziei civile A/674 din 1 aprilie 2004, cauza formând obiectul dosarului nr. 3227/2004 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având prim termen la 21 octombrie 2004.
Faţă de faptul că pe rolul instanţei supreme se află pendinte dosarul nr. 12255/2004 având aceleaşi părţi şi al cărui obiect şi cauză sunt în strânsă legătură cu dosarul nr. 3227/2004 s-a dispus în temeiul art. 164 C. proc. civ. conexarea dosarului nr. 3227/2004 la dosarul nr. 12255/2004.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a criticat deciziile instanţei de apel, ca fiind date cu încălcarea legii, susţinând că, instanţa admiţând apelul Ministerului Justiţiei, trebuia să se pronunţe expres cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a acestei instituţii.
A mai susţinut că hotărârea este nelegală şi pentru faptul că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel nu au administrat nici o probă pentru a se face dovada existenţei prejudiciului moral cât şi în ceea ce priveşte modul de calcul al acestora.
Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Argeş, a criticat cele două decizii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că suma acordată ca echivalent al prejudiciului moral suferit de reclamant depăşeşte valorile nepatrimoniale care i-au lezat personalitatea, viaţa, sănătatea şi integritatea corporală.
Că, în mod nelegal a acordat despăgubirile aferente, pur aritmetic, înmulţind numărul de luni de detenţie (59) cu numărul de drepturi apreciate a fi încălcate (5) şi cu valoarea venitului mediu lunar net pe economie, apreciat la data judecăţii ca fiind 5.037.861 lei, ajungând astfel la o sumă de 1.486.168.995 lei, pe care o apreciază ca fiind total nejustificată.
A mai susţinut că, la data efectuării pedepsei privative de libertate, calculul despăgubirilor nu se făcea prin raportare la susţinerea de „venit lunar net pe economie" şi nicidecum la valoarea de 5.037.861 lei, situaţie în care se impunea să folosească documente emise de Institutul Naţional de Statistică pentru acea perioadă.
Pentru perioada de 16 ani ulterioară detenţiei, recurenta a mai susţinut că cele două instanţe nu au administrat nici o dovadă din care să rezulte că reclamantul nu a mai obţinut nici un venit drept consecinţă a condamnării.
Pe de altă parte în aceiaşi cauză au fost pronunţate două decizii civile, 250 A din 12 februarie 2004 şi A/674 din 1 aprilie 2004 prin care a fost schimbată în parte sentinţa civilă 311 din 12 noiembrie 2003.
Reclamantul Ţ.Ş., a criticat Decizia civilă nr. 674/A din 1 aprilie 2004, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că în mod nelegal şi netemeinicie, instanţa de apel, a redus cuantumul despăgubirilor de la 8 miliarde lei la 2 miliarde lei.
Prin cererea de revizuire, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Argeş a solicitat să se constate că, în dosarul A/101/2004 al Curţii de Apel Piteşti, au fost pronunţate două decizii, respectiv Decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004 şi Decizia nr. A/674 din 1 aprilie 2004, prin ambele decizii schimbându-se în parte sentinţa civilă nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Argeş.
Astfel, prin Decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004 a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 311 din 12 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, schimbând în parte sentinţa, în sensul că, pe fond, a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului Ţ.Ş. suma de 2 miliarde lei cu titlu de daune morale.
Prin Decizia civilă nr. A/674 din 1 aprilie 2004, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva sentinţei civile nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Argeş, în sensul că, a fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului Ţ.Ş. suma de 2 miliarde lei, cu titlu de daune morale.
Revizuentul a mai susţinut că Decizia civilă A/674 din 1 aprilie 2004 a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cuantumul sumei acordate drept daune morale, impunându-se anularea acestei decizii.
La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2006, procuratorul C.M. a depus copie de pe certificatul de deces al defunctului reclamant Ţ.Ş. şi o copie a testamentului acestuia, din care rezultă că unica sa moştenitoare este M.E., aceasta fiind introdusă în cauză.
Recursurile sunt întemeiate pentru cele ce succed:
Scopul procesului civil este de a soluţiona cauzele prin hotărâri de primă instanţă şi în căile de atac, în mod unitar prin rezolvarea tuturor problemelor supuse judecăţii.
Aceasta presupune ca şi în calea de atac a apelului, toate apelurile declarate de părţi să fie soluţionate printr-o singură judecată.
Or, în cauza de faţă, aşa cum s-a arătat în partea descriptivă a acestei decizii apelurile exercitate de părţi au fost soluţionate prin două hotărâri distincte, iar păstrarea lor ar creia cel puţin un echivoc în privinţa întinderii executării.
Ca urmare, indiferent care din cele două hotărâri ar fi legală, ele nu pot fi păstrate impunându-se pentru cele deja arătate, ca toate apelurile să fie soluţionate în cadrul unei singure judecăţi.
Pentru raţiunea descrisă şi fără a mai cerceta motivele invocate pe calea recursurilor de faţă, acestea vor fi admise, cele două decizii casate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare în apel, în sensul celor de mai sus.
Consecinţă nemijlocită a efectelor casării, este aceea că, cererea de revizuire care are ca obiect, aparenta contrarietate dintre hotărâri, date în una şi aceiaşi cauză, de aceiaşi instanţă de apel, a rămas fără obiect.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanţa de apel va examina ca susţinere de fond şi ca excepţii procedurale cele invocate prin motivarea recursurilor de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Argeş precum şi de Ţ.Ş., continuat de M.E. în calitate de legatar universal împotriva deciziilor civile nr. 674/A din 1 aprilie 2004 şi nr. 250/A din 12 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Casează deciziile atacate şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de revizuire a deciziei civile nr. 674/A din 1 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, formulată de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7534/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 743/2004. Civil. Lg 10/2001. Recurs → |
|---|
