ICCJ. Decizia nr. 7534/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7534
Dosar nr. 7265/2004
Şedinţa publică din 3 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, sub nr. 7447 din 13 decembrie 2003 reclamanta P.A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul de Telecomunicaţie Specială solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1 din 6 noiembrie 2002 prin care s-a admis în parte cererea sa şi s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile comerciale, în valoare de 907.248.884 lei.
În motivarea cererii reclamantul a precizat că imobilul-teren în suprafaţă de 18.735 mp şi anexele gospodăreşti a fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel că, în temeiul art. 16 alin. (4) coroborat cu alin. (1) şi (2) din acelaşi articol al Legii nr. 10/2001, imobilul trebuia restituit în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 606 din 27 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pe terenul revendicat este amplasată o unitate militară specială şi anume U.M. 0731, respectiv Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, astfel că imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamantul având dreptul la despăgubiri.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei sus-menţionate, susţinând că se impunea restituirea în natură a imobilului, iar pe de altă parte că instanţa respingând această cerere, trebuia să oblige pârâta să-i plătească suma de 907.248.884 lei.
Prin Decizia civilă nr. 606/A din 3 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, s-a respins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei, curtea a reţinut că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar prin HG nr. 498/2003 s-a prevăzut că se menţine afectaţiunea specială a acestor imobile, indiferent dacă acestea au fost preluate cu titlu valabil sau nu, în măsura în care ele sunt necesare în continuare pentru scopul legal stabilit.
Referitor la solicitarea ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 907.248.884 lei, s-a reţinut că reclamantul nu a solicitat prin acţiunea introductivă acest lucru, iar acordarea măsurilor reparatorii, sub formă de despăgubiri băneşti se face în cadrul unei proceduri speciale, pe care reclamantul nu a iniţiat-o.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând ca temei legal dispoziţiile art.304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 24 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a precizat că din suprafaţa totală de 30.000 mp teren ce a fost preluat în mod abuziv, 12.682 mp pot fi retrocedaţi în natură, iar în mod cu totul excepţional este îndreptăţit să i se acorde despăgubiri băneşti, recunoaşterea titlurilor de valoare sau a acţiunilor la societăţile comerciale fiind pur formală.
Intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe acest teren aflându-se în funcţiune echipamente şi sisteme de telecomunicaţii iar configuraţia reţelelor de telecomunicaţii, precum şi ale canalelor subterane de cabluri pentru antene face parte din categoria informaţiilor clasificate, accesul la aceste informaţii făcându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 182/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
O soluţionare legală şi temeinică a unei cauze porneşte de la stabilirea exactă şi judicioasă a cadrului procesual, privind părţile în cauză, obiectul pricinii, temeiul de drept al solicitării. După cum este consacrat, procesul civil este guvernat şi de principiul disponibilităţii, părţile fiind cele care stabilesc limitele cadrului procesual în care înţeleg să se judece.
Acest rol esenţial al părţii nu exclude însă aportul instanţei, când este cazul pentru lămurirea exactă a cadrului procesual cu care a fost investită, în sensul prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În speţă, aceste reguli de principiu au fost încălcate.
Astfel, prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Prin apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, acelaşi reclamant solicită însă obligarea pârâtei la plata despăgubirilor băneşti pentru imobilul în cauză.
Faţă de contradictorialitatea susţinerilor reclamantului, instanţa de apel era datoare să ofere acestuia explicaţii şi să ceară să-şi precizeze clar obiectul acţiunii, dacă solicită restituirea în natură a imobilului în litigiu sau despăgubiri, Legea nr. 10/2001 stabilind norme diferite cu privire la fiecare categorie în parte.
Aceste deficienţe ale judecăţii cauzei în apel atrag casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va dispune administrarea unor probe pertinente pentru identificarea terenului în litigiu si situaţia eventualelor afectaţiuni ale acestuia, având în vedere dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în actuala reglementare dată prin Legea nr. 247/2005.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se admite recursul, a se casa Decizia atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Amite recursul declarat de P.A. împotriva deciziei civile nr. 606/A din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8034/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 752/2004. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
