ICCJ. Decizia nr. 769/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 769
Dosar nr. 10215/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.S.B. a chemat în judecată pe pârâtul N.A. şi a solicitat evacuarea acestuia din garajul situat în Ploieşti, pentru lipsă de titlu.
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 8732 din 17 noiembrie 2003 a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că din contractul de închiriere pentru locuinţă rezultă şi închirierea garajului pentru aceeaşi perioadă 2001-2006 (punctul VII din contract).
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 325 din 11 februarie 2004 a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtului din garaj.
Instanţa a apreciat că modul de redactare a punctului VII din contract nu poate fi interpretat în sensul că părţile au încheiat pentru imobilul garaj un nou contract de închiriere, ci au stabilit doar o situaţie provizorie privitor numai la cuantumul şi modalitatea de plată a chiriei pentru garaj, fără a exista însă un contract de închiriere.
Anteriorul contract de închiriere dintre intimatul-pârât şi Serviciul Public din cadrul Primăriei Ploieşti a încetat în momentul în care întregul imobil a fost retrocedat apelantului-reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, susţinând în esenţă, că nu a fost corect interpretat contractul dintre părţi, care au înţeles să se refere la întregul imobil, deci şi la garaj.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 2397 din 20 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul declarat de N.G.S.B., a modificat sentinţa Tribunalului Bucureşti în sensul că a obligat Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, Regia Autonomă de Gospodărie Locativă Ploieşti şi Administraţia Financiară a Municipiului Ploieşti să lase reclamantului în proprietate şi posesie imobilul situat în Ploieşti, compus din patru încăperi şi dependinţe, în curte un garaj şi două camere.
În aplicarea prevederilor legale privind protecţia chiriaşilor ce locuiesc în imobile retrocedate proprietarilor, între părţi intervine un contract de închiriere. Aceasta nu poate viza decât spaţiul de locuit, obiect al protecţiei, nu şi spaţii cu altă destinaţie, cum este garajul, altfel ar fi încălcate prevederile Legii nr. 241/2001.
Punctul VII din contractul de închiriere se referă la garaj, dar numai în ce priveşte plata chiriei şi cuantumul acesteia fără legătură cu termenul închirierii pentru locuinţă, singura pentru care pârâtul beneficiază de protecţia legală.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Din procesul-verbal din 20 aprilie 2004 al Biroului Executorului Judecătoresc P.C., depus ca act nou în recurs, rezultă că hotărârea instanţei de apel a fost executată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul N.A. împotriva deciziei civile nr. 325 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 75/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
