ICCJ. Decizia nr. 781/2004. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 781
Dosar nr. 33597/1/2004
(nr. vechi 11240/2004)
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroşani la 17 ianuarie 2003, reclamanţii T.S. şi T.I. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului Petroşani şi SC H. SA Deva pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea Dispoziţiei nr. 1423/2002 a Primăriei municipiului Petroşani.
În motivarea cererii s-a arătat că Dispoziţia nr. 1423/2002 este lovită de nulitate întrucât s-a restituit un teren care nu mai era în proprietatea primăriei. Imobilul compus din teren şi construcţie a fost vândut de SC H. SA Deva reclamantei.
Prin încheierea civilă nr. 426 din 7 februarie 2003 Judecătoria Petroşani a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
La termenul din 23 aprilie 2004 reclamanţii şi-au completat acţiunea şi au solicitat introducerea în proces în calitate de pârâţi şi a lui B.T., V.I., V.D., M.D., D.M., M.V., C.M., S.P., V.D., G.D., B.E. şi P.L.
Prin sentinţa civilă nr. 595 din 3 iulie 2003, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că persoana îndreptăţită să atace Decizia sau dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 este doar persoana care a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului în litigiu. Reclamanţii sunt terţi în raportul juridic dintre primărie şi pârâţii cărora li s-a recunoscut dreptul la restituirea în natură a terenului solicitat, astfel încât au deschisă numai calea acţiunii în revendicare.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 514 A din 12 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu sunt persoane îndreptăţite la restituirea terenului, fiind terţi în raportul juridic dintre Primărie, care a emis dispoziţia atacată, şi pârâţii solicitanţi ai terenului. Legea nr. 10/2001 stabileşte competenţa materială de soluţionare a plângerilor împotriva dispoziţiilor primarului de restituire a terenurilor şi se aplică cu prioritate în raport cu Legea nr. 29/1990.
Este adevărat că actul atacat emană de la o autoritate administrativă, însă cu atribuţii jurisdicţionale, dar nu este un act pur administrativ care să nu fie supus controlului special reglementat de Legea nr. 10/2001, cu căi de atac specifice.
Raporturile juridice dintre reclamanţi şi pârâţi şi respectiv forţa juridică a titlurilor de proprietate pe care le deţin asupra imobilului în litigiu pot fi lămurite pe calea unei acţiuni de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au declarat recurs critica, neîntemeiată în drept, vizând următoarele aspecte:
Hotărârile sunt nelegale deoarece reclamanţii au cumpărat terenul în litigiu de la SC H. SA Deva. La data cumpărării reclamanţii au fost cumpărători de bună-credinţă şi au făcut actele de vânzare-cumpărare la notariat. Dacă nu ar fi fost cumpărători de bună-credinţă actele nu ar fi putut fi făcute la notar. Înainte de a cumpăra terenul reclamanţii l-au stăpânit în calitate de chiriaşi ani de zile.
În dovedirea recursului au fost depuse în copie înscrisuri administrate şi în etapele procesuale anterioare.
Prin întâmpinare intimaţii M.D. şi D.M. au solicitat respingerea recursului invocând faptul că motivele de recurs nu au fost întemeiate în drept şi nu s-a indicat în ce ar fi constat eroarea de raţionament judiciar pe care ar fi făcut-o instanţele.
Verificând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte a apreciat că deşi recurenţii nu au motivat în drept criticile formulate, dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit art. 306 alin. final C. proc. civ., în raport de care a fost analizat recursul, fiind reţinute următoarele:
În fapt, reclamanţii au contestat dispoziţia prin care s-a restituit în natură către B.T., V.D., V.I., V.D., S.P., G.D., C.M., B.E. , P.L., M.D., D.M. şi M.V. terenul în privinţa căruia reclamanţii au încheiat, în calitate de cumpărători, un contract de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
„Persoana îndreptăţită" să atace Decizia/dispoziţia este cea care s-a adresat cu notificare unităţii deţinătoare sau, după caz, entităţii învestite cu soluţionarea notificării. Drept urmare, aşa cum corect au stabilit şi instanţele de fond, reclamanţii nu aveau calitatea de a contesta soluţia dată notificării făcute de o altă persoană, faţă de raportul juridic finalizat prin Decizia sau dispoziţia atacată reclamanţii fiind terţi.
În aceste condiţii, buna credinţă a reclamanţilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului în litigiu este lipsită de relevanţă în cadrul procesual pentru care au optat. Ei au posibilitatea să exercite o acţiune în revendicare în cadrul căreia să se compare titlurile pe care părţile le au asupra imobilului.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a considerat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente în speţă, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii T.S. şi T.I. împotriva deciziei civile nr. 514 A din 12 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8045/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7731/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
