ICCJ. Decizia nr. 788/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 788.
Dosar nr. 40821/1/2004
Nr. vechi 18117/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul I.I. a contestat dispoziţia nr. 1146 din 2 octombrie 2001 emisă de pârâta Primăria municipiului Brăila, care i-a respins notificarea vizând restituirea în natură a imobilului-teren şi construcţie, situat în Brăila.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilul a aparţinut numitului B.C., avocat, care a decedat lăsând ca moştenitoare pe sora sa, C.P.
Reclamantul este moştenitorul testamentar al acesteia iar imobilul a fost naţionalizat în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950.
Prin dispoziţia atacată, pârâta a respins notificarea cu motivarea că numita C.P. nu a fost proprietar al imobilului revendicat, care în prezent se află în administrarea Direcţiei Serviciilor Publice Brăila şi este închiriat unor persoane fizice şi juridice.
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 7 martie 2002, Tribunalul Brăila a respins contestaţia ca nefondată, reţinând în esenţă că:
- reclamantul a făcut dovada că este moştenitorul lui C.P., nu şi al lui B.C.;
- de asemenea, nu s-a putut stabili că în patrimoniul numitei C.P. s-ar fi aflat imobilul în litigiu.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 33 din 27 mai 2002 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Reclamantul a formulat recurs iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a admis prin Decizia nr. 5435 din 16 decembrie 2003, casând Decizia şi trimiţând cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea pe fond a apelului.
În fond după casare, Curtea de Apel Galaţi a pronunţat Decizia civilă nr. 809 din 26 mai 2004, prin care a reiterat soluţia de respingere a apelului, cu o motivare care a subliniat că:
- nu s-a făcut dovada intrării bunului în litigiu în patrimoniul autoarei reclamantului;
- acesta este într-adevăr legatar universal însă, în lipsa unui certificat de moştenitor care să menţioneze în concret bunurile succesorale, nu se poate reţine calitatea lui de „persoană îndreptăţită" în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o potrivit prevederilor art. 304 pct.7 şi 9 C. proc. civ.
S-a arătat sub un prim aspect că instanţa a încălcat prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul având calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri de reparaţii. Au fost dovedite transmiterile succesorale iar faptul că în anul 1965, când a decedat P.C., imobilul fusese naţionalizat nu îl împiedică pe reclamant să îl revendice în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pârâta Primăria municipiului Brăila prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Pe parcursul fazei de recurs, la 31 mai 2006, reclamantul a decedat, Înalta Curte introducând în cauză, în calitate de moştenitori, pe numiţii G.P. şi G.F., care au solicitat admiterea recursului.
La data de 4 octombrie 2006 numitul C.C. a formulat în cauză cerere de intervenţie în interes propriu, arătând că este adevăratul proprietar la imobilului în litigiu.
Prin încheierea de şedinţă de la 6 octombrie 2006, Înalta Curte nu a primit, în principiu, cererea de intervenţie în interes propriu, inadmisibilă în faza recursului potrivit prevederilor art. 50 C. proc. civ.
Părţile au depus la dosarul cauzei înscrisuri în conformitate cu dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., între care Decizia civilă nr. 508 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, prin care reclamantului I.I. i s-a restituit, în temeiul Legii nr. 10/2001, un alt imobil moştenit de la C.P.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că recursul este fondat în sensul consideraţiilor ce succed.
Fără să ţină în întregime seama de dispoziţiile deciziei de casare pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rejudecând apelul Curtea de Apel Galaţi, cu o motivare neconvingătoare, a dat o soluţie care contravine prevederilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, calitatea numitei C.P. de moştenitoare a fratelui ei, C.B., dobânditorul imobilului, a fost stabilită prin certificatul nr. 82 din 23 mai 2003, act care, aşa cum s-a reţinut de către Înalta Curte în precedentul ciclu procesual, nu a fost niciodată contestat.
De asemenea, este în afară de orice dubiu că reclamantul este legatarul universal al numitei C.P., decedată în anul 1965. Faptul că la acel moment bunul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul ei, fiind naţionalizat încă din anul 1950, nu are în nici un caz relevanţa pe care i-o atribuie instanţa de apel.
Situaţia reclamantului recurent este reglementată fără echivoc în dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, care îi conferă calitatea de persoană îndreptăţită la reparaţii. De altfel, argumentul din Decizia recurată, în sensul că dacă la momentul decesului proprietarului, bunul respectiv fusese deja preluat de stat, el nu mai poate fi revendicat de moştenitori, ar goli practic de conţinut caracterul reparatoriu al legii şi însăşi transmiterea succesorală a drepturilor.
Aşadar, se constată că instanţa de apel, soluţionând cauza greşit, pe excepţie şi fără a intra în cercetarea fondului, a pronunţat o decizie care, prin admiterea recursului conform art. 312-313 C. proc. civ., va fi casată, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul I.I. şi continuat de G.P. şi G.F. împotriva deciziei nr. 809/A din 26 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia.
Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de acelaşi reclamant împotriva sentinţei civile nr. 115 din 7 martie 2002 a Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 842/2004. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 768/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
