ICCJ. Decizia nr. 790/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 790
Dosar nr. 8851/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 21 aprilie 2004 la Curtea de Apel Ploieşti, M.I., M.A. şi Ţ.I. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii P.M., Primăria sector 1 Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti revizuirea deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 3366/R/2003.
În motivarea cererii revizuienţii au solicitat a se constata că în una şi aceeaşi pricină referitoare la drepturile de proprietate ale părţilor asupra apartamentului 24 din Bucureşti, Decizia civilă nr. 76/R din 8 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosar nr. 3366/R/2003 este potrivnică deciziei civile nr. 1813 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova pronunţată în dosar nr. 10619/2003, fiind încălcat astfel principiul autorităţii de lucru judecat cu consecinţa anulării deciziei atacate în conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin concluziile scrise revizuienţii au solicitat a se examina încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 76/R/2004 în raport şi de o altă decizie irevocabilă anterioară, pronunţată între aceleaşi părţi şi privind aceeaşi cauză, respectiv Decizia civilă nr. 748/R din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pronunţată dosar nr. 1281/2002.
Intimatul P.M. a formulat întâmpinare la data de 6 mai 2004 în termenul prevăzut de art. 326 alin. (2) C. proc. civ. invocând în principal excepţiile de tardivitate şi inadmisibilitate iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 212 din 13 iulie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ. pentru Curtea de Apel Piteşti care a retrimis cauza spre soluţionare prin Decizia civilă nr. 141/R din 8 septembrie 2004, invocând prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de revizuire de faţă întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată la instanţa amintită competentă cu soluţionarea sa în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ. la data de 6 octombrie 2004 în dosar nr. 8851/2004.
S-a dispus ataşarea dosarelor în cauză nr. 3366/2003 al Curţii de Apel Piteşti, 10619/2003 al Tribunalului Prahova şi 1281/2002 al Curţii de Apel Piteşti.
Examinând cererea de revizuire în raport de obiectul, motivele invocate şi temeiul juridic al acesteia precum şi lucrările aflate în dosarele amintite se constată următoarele.
A.1 Prin acţiunea civilă introdusă la 28 iulie 1992 precizată la 19 aprilie 1994 reclamantul P.M. a chemat în judecată în calitate de pârâte Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria sector 1 Bucureşti şi SC H.N. SA solicitând: a) anularea ordinului de repartiţie nr. 22371/1991 şi adresei nr. 3641/1991 şi b) constatarea valabilităţii ordinului de repartiţie nr. 1241/1991 şi adresei nr. 2313/1991 având ca obiect repartizarea apartamentului în litigiu în cota Aeroportului Internaţional Otopeni.
Acţiunea a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 4497 din 3 mai 1994 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii prin Decizia civilă nr. 701 din 24 martie 1995 a Tribunalului Bucureşti în baza apelului declarat de reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 253 din 7 martie 1996 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al sectorului 1 Bucureşti şi cererea de intervenţie în interesul acestuia introdusă de Ţ.I. a fost casată Decizia nr. 701/1995 respingându-se ca nefondat apelul declarat de reclamant (cu consecinţa menţinerii sentinţei date la instanţa de fond).
Prin Decizia civilă nr. 265 din 10 februarie 1998 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea de revizuire introdusă de reclamantul P.M., invocând dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 253/1996 care a fost schimbată în tot în sensul respingerii recursului şi a cererii de intervenţie cu consecinţa menţinerii deciziei civile din apel nr. 701/1995; ulterior, prin Decizia civilă nr. 748/R din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, dosar nr. 1281/2003, dată după strămutare, s-a admis cererea de revizuire cu acelaşi temei legal formulată pârâta SC H.N. SA fiind desfiinţată în totalitate Decizia civilă nr. 265/1998 a Curţii de Apel Bucureşti; cererea ulterioară de revizuire introdusă împotriva ultimei decizii de reclamantul P.M. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost respinsă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 4305 din 27 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, dosar nr. 1975/2002.
În consecinţă pricina intervenită între părţi cu privire la valabilitatea ordinelor de repartiţie a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat în favoarea pârâtei Ţ.I. la data de 7 martie 1996 când s-a pronunţat în mod irevocabil Decizia nr. 253/1996.
A.2 Prin acţiunea introdusă în anul 1998 la Judecătoria sector 1 Bucureşti reclamantul P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ţ.I., Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria sector 1 Bucureşti să se constate: a) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31321/27569 din 19 martie 1996 şi b) să fie obligat Consiliul General al Municipiului Bucureşti să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru acelaşi apartament în litigiu, invocându-se ca temei legal Decizia civilă nr. 265/1998 a Curţii de Apel Bucureşti.
Acţiunea este admisă în totalitate prin sentinţa civilă nr. 14678 din 28 septembrie 1999 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti (rămasă definitivă prin neapelare).
În baza acestei sentinţe reclamantul încheie contract de vânzare-cumpărare nr. 28196 din 24 februarie 2000 pentru apartamentul în litigiu.
Sentinţa este atacată cu cerere în revizuire - întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de către pârâta Ţ.I., în contradictoriu cu intimaţii P.M. şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, fiind desfiinţată în totalitate cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată prin Decizia civilă nr. 1813 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova, dosar nr. 10619/2003 rămasă irevocabilă, prin nerecurare.
Ca atare se confirmă în mod irevocabil constatările implicite decurgând din Decizia civilă nr. 253/1996 privind calitatea de proprietar legitim asupra apartamentului în litigiu pentru pârâta revizuientă Ţ.I.
B. La data de 28 martie 2000 reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ţ.I., M.I., M.A. şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând să se constate: a) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2801/1996 încheiat între Ţ.I. (vânzător) şi M.I. (cumpărător), b) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 martie 1999 încheiat între M.I. (vânzător) şi M.A. (cumpărător) ambele cu privire la apartamentul nr. 24 situat în imobilul din Bucureşti, precum şi c) evacuarea pârâţilor din apartamentul sus menţionat.
La 27 iunie 2000 pârâtul M.I. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 28196 din 24 februarie 2000 între Primăria Municipiului Bucureşti şi reclamant cu privire la acelaşi apartament în litigiu.
S-a invocat ca temei legal pentru cererea principală sentinţa civilă nr. 14678/1999 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă prin încheierea din 11 iulie 2001 a admis cererea formulată de M.I. şi a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 432 din 17 ianuarie 2002 instanţa amintită a admis acţiunea principală, respingând cererea reconvenţională ca neîntemeiată, soluţie schimbată în parte în sensul respingerii acţiunii faţă de acesta, urmare admiterii singurului apel declarat în cauză de către pârâtul M.I., prin Decizia civilă nr. 611 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 76/R din 8 aprilie 2004 dosar nr. 3366/R/2003 a admis recursul declarat de reclamant modificând Decizia anterioară în sensul respingerii apelului pârâtului M.I. (cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe întrucât recursul pârâtului M.I. a fost respins ca nefondat).
Modificarea soluţiei din apel s-a făcut invocându-se în acest sens ca împrejurări de fapt de natură a justifica aplicarea dispoziţiilor art. 966 C. civ.: a) reaua credinţă a pârâţilor decurgând din vânzarea succesivă a locuinţei, b) situaţia litigioasă a apartamentului la data încheierii contractelor de vânzare de către pârâţi, c) neluarea în considerare a opoziţiei la vânzarea înscrisă în cartea funciară de către reclamant, d) menţiunea expresă din actele de vânzare atestând că pârâţii înţeleg să nu facă cercetări în registrul de sarcini în legătură cu situaţia juridică a imobilului.
Din cele expuse se constată că Ordinul de repartiţie nr. 1241/1991 în baza căruia intimatul revizuient era indrituit la închirierea, şi ulterior cumpărarea apartamentului în litigiu, a fost infirmat în mod irevocabil sub aspectul valabilităţii sale prin Decizia civilă nr. 253/1996 a Curţii de Apel Bucureşti, care a menţinut în vigoare Ordinul de repartiţie nr. 23371/1991 privind pe revizuienta pârâtă Ţ.I.; în acelaşi timp potrivit art. 2 din Legea nr. 85/1992 ordinul de repartiţie reprezenta singura şi unica modalitate de a dobândi în proprietate un apartament de natura celui aflat în litigiu şi ca atare începând cu data pronunţării deciziei nr. 253 din 7 martie 1996 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă, reclamantul intimat are închisă orice posibilitate legală, sub sancţiunea autorităţii de lucru judecat, de a repune în dezbatere judiciară situaţia arătată anterior.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea în cazul în care există hotărâri desăvârşite potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină între aceleiaşi persoane având aceeaşi calitate, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 327 din acelaşi cod să se dispună anularea ultimei hotărâri.
În acest caz de revizuire se pune problema încălcării autorităţii lucrului judecat de către instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, care urmează să fie desfiinţată pe această cale, fără să se examineze pe fond care dintre cele două hotărâri potrivnice este greşită.
Potrivit art. 1201 C. civ. există lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are acelaşi obiect este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Principiul lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având acelaşi obiect aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile între două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată în alt proces.
Pentru ca această interdicţie să opereze este necesar ca raportul din nou dedus în judecată să fie identic cu cel anterior judecat, ori să fie explicit sau implicit cuprins în cel anterior, şi să fie pretins între aceleaşi părţi între care judecata anterioară recunoscuse sau tăgăduise în mod definitiv acel raport.
Referitor la identitatea de obiect, în sensul textului precizat, nu se cere ca acesta să fie formulat în acelaşi mod în ambele acţiuni, ci este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul urmărit de parte este acelaşi în ambele acţiuni.
Decizia civilă nr. 76/R din 8 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pe de o parte, cât şi deciziile civile nr. 1813 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova şi respectiv 748/R din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe de altă parte sunt hotărâri date de o instanţă de recurs sau rămase definitive în apel, fiind îndeplinită condiţia primă privind obiectul revizuirii prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Este indubitabil că deciziile civile nr. 748/2002 şi 1813/2003 fiind date în revizuire în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., evocă fondul cauzei; această condiţie se regăseşte şi în cazul deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, avându-se în vedere că instanţa de recurs a examinat raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, fiind îndeplinită şi condiţia ultimă de admisibilitate.
Ca atare excepţia invocată de intimat sub aspectul amintit urmează a fi respinsă ca neîntemeiată; aceeaşi soluţie va primi şi excepţia de tardivitate dată fiind exercitarea revizuirii în termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. (care se calculează în speţă de la data de 8 aprilie 2004, împlinindu-se la 7 mai 2004 ulterior datei de 21 aprilie 2004 când a fost introdusă cererea de faţă).
În raport cu cele expuse anterior se constată că în cauză există.
- hotărâri definitive (decizii ale Curţii de Apel Piteşti, respectiv Tribunalului Prahova);
- ele sunt potrivnice, stabilind cu autoritate de lucru judecat două situaţii juridice ireconciliabile (pe de o parte Ţ.I. are o repartiţie legală, Decizia nr. 748/2002, şi un contract valid de vânzare-cumpărare calitate ce iradiază în temeiul art. 480 C. civ. şi asupra înstrăinărilor ulterioare, Decizia definitivă nr. 1813/2003, iar pe de altă parte contractul este invalid constatându-se nulitatea acestuia şi a celor subsecvente pe baza unor hotărâri judecătoreşti intermediare care au fost desfiinţate ulterior, Decizia nr. 76/R/2004);
- Decizia a cărei anulare se cere este ulterioară (Decizia nr. 76/R/2004 a Curţii de Apel Piteşti pronunţând cu o opinie majoritară soluţia contrară complet nelegală arătată anterior).
- pricina este una şi aceeaşi nu numai din punct de vedere material ci şi din punct de vedere juridic şi se referă la valabilitatea ordinelor de repartiţie emise succesiv în anul 1991 de Primăria sector 1 Bucureşti pe numele reclamantului P.M. şi al pârâtei Ţ.I. pentru acelaşi apartament (nr. 24) situat în Bucureşti, aparţinând fondului locativ de stat în regimul juridic prevăzut de Legea 5/1973 şi HCM 860/1973 (cu posibilitatea ulterioară de cumpărare potrivit art. 2 din Legea nr. 85/1992).
- litigiul se poartă între aceleaşi (sau împreună cu alte) persoane având aceeaşi calitate (intimatul reclamant care contestă valabilitatea ordinului de repartiţie şi a contractelor de vânzare-cumpărare privind dobândirea şi înstrăinarea apartamentului în litigiu şi pârâţii revizuienţi care îşi apără drepturile amintite alături de Primăria sector 1 Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti).
În consecinţă fiind îndeplinite în totalitate cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se vor respinge excepţiile de inadmisibilitate şi tardivitate admiţându-se în fond cererea de revizuire cu consecinţa anulării deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti precum şi a sentinţei civile nr. 432 din 17 ianuarie 2002 a Judecătoriei Piteşti.
Sub acest din urmă aspect trebuie arătat că atunci când cauza ulterioară a parcurs toate fazele procesuale, contrarietatea cu hotărârea pronunţată în primul litigiu se referă nu numai la hotărârea instanţei de recurs dar şi la aceia a instanţei de fond.
În cauză deşi revizuienţii s-au referit în cerere numai la Decizia instanţei de recurs ca fiind contrarie cu acelea pronunţate anterior, în realitate cererea avea în vedere şi hotărârea primei instanţe care a fost confirmată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienţii M.I., M.A. şi Ţ.I. în contradictoriu cu intimaţii P.M., Primăria sectorului 1 Bucurereşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 76/R din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Anulează Decizia civilă nr. 76/R/ 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 432 din 17 ianuarie 2002 a Judecătoriei Piteşti.
Respinge excepţiile de inadmisibilitate şi tardivitate a cererii de revizuire formulată de intimatul P.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 97/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 738/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
