ICCJ. Decizia nr. 738/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 738
Dosar nr. 14860/2004
Şedinţa de la 2 februarie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 320 din 16 ianuarie 2004, reclamanţii D.R., B.O.M., B.R.M. şi D.S.M. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Mioarele şi Primăria Comunei Mioarele, judeţul Argeş, pentru a fi obligaţi să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 464 mp situat în pct. "Sat Sustăneşti".
Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa civilă nr. 635 din 25 martie 2004 a respins acţiunea formulată de reclamanţi, motivând că pentru terenul revendicat prin acţiune, reclamanţii nu au depus titlul de proprietate, deşi li s-a pus în vedere de instanţă.
Împotriva sentinţei Judecătoriei Câmpulung au declarat apel reclamanţii, invocând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei pronunţată în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 1403/A din 21 iunie 2004 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a declinat competenţa materială de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Piteşti a reţinut că hotărârea pronunţată de instanţă asupra unei acţiuni în revendicare având ca obiect un teren, se încadrează în prevederile art. III din Legea nr. 195/2004, care vizează hotărârile date în materia fondului funciar.
La rândul său Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 537 din 2 noiembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre a se pronunţa, în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cu regulator de competenţă.
În speţă, nu este vorba despre un litigiu în materia fondului funciar, deoarece o astfel de calificare nu poate fi dată decât litigiilor născute în legătură cu aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată şi completată prin Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000, acţiunea reclamanţilor fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 480 Cod civil, astfel că nu se încadrează în categoria litigiilor de fond funciar, conform Legii nr. 18/1991, care sunt reprezentate de: plângeri împotriva hotărârii Comisiei Judeţene, cereri de anulare a titlului de proprietate, cereri de obligare a comisiilor locale de punere în posesie şi alte asemenea.
Faţă de obiectul litigiului dedus judecăţii, instanţa supremă apreciază că în speţă competentă să soluţioneze apelul este Curtea de Apel Piteşti, care are competenţa generală în soluţionarea apelurilor, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 158 C. proc. civ. stabileşte competenţa materială de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului formulat de reclamanţii D.R., B.O.M., B.R.M. şi D.S.M. împotriva sentinţei civile nr. 635 din 25 martie 2004 a Judecătoriei Câmpulung, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 610/2004. Civil → |
|---|
