ICCJ. Decizia nr. 8089/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8089
Dosar nr. 14813/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş la 22 septembrie 2003, reclamanţii G.I. şi G.A. au solicitat să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timişoara şi restituirea în natură a apartamentului nr. 24 din Timişoara.
În motivarea cererii, reclamanţii au invocat nelegalitatea dispoziţiei atacate, întrucât imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 , contrar dispoziţiei art. 36 din Constituţia din 1965, art. 481 C. civ. şi art. 1 alin. (6) din Decretul nr. 213/1998, preluarea de către stat fiind abuzivă. Au mai invocat greşita aplicare a Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 care sunt neconstituţionale.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 41 din 19 ianuarie 2004 Tribunalul Timiş a respins contestaţia reclamanţilor împotriva dispoziţiei nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Timişoara, reţinând că, anterior plecării definite din ţară, reclamanţii au formulat către organele de stat abilitate, cerere de înstrăinare a construcţiilor proprietate personală şi au primit pentru acestea despăgubiri de 29.666 lei, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 4 lit. b) alin. ultim din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a ţinut seama că dispoziţiile Decretului nr. 223/1974 erau neconstituţionale şi contraveneau dispoziţiilor art .481 C. civ. precum şi Normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului cu privire la protejarea dreptului de proprietate personală.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 557/1 aprilie 2004 a respins apelul reclamanţilor ca nefondat, reţinând că imobilul revendicat nu a fost preluat abuziv în proprietatea statului, reclamanţii formulând cerere de înstrăinare către stat a construcţiilor proprietate personală în vederea plecării definitive din ţară, cerere aprobată prin Decizia nr. 1442 din 29 iulie 1978 a Consiliului Popular al judeţului Timiş, în baza Decretului nr. 223/1974 şi primind cu titlu de despăgubiri suma de 29.666 lei reprezentând contravaloarea construcţiei. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că reclamanţii şi-au exprimat consimţământul expres la înstrăinarea apartamentului astfel că preluarea apartamentului nu s-a făcut în mod abuziv, motiv pentru care nu este posibilă restituirea în natură.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii la 18 mai 2004, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Reclamanţii au susţinut în motivarea recursului că în mod eronat instanţa de apel a apreciat că preluarea de către stat nu a fost abuzivă şi că s-a exprimat valabil consimţământul foştilor proprietari la momentul înstrăinării apartamentului către stat.
Totodată s-au reiterat susţinerile formulate prin motivele de apel în sensul că nu s-a avut în vedere caracterul neconstituţional al dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974 cât şi faptul că acest act normativ contravenea dispoziţiilor art. 480 şi urm. C. civ. şi normelor internaţionale cu privire la protecţia dreptului de proprietate.
La 14 octombrie 2005, Primarul Municipiului Timişoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, faţă de dispoziţiile art. 3 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 1.4 lit. b) din HG nr. 498/2003.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză raportat la criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea urmează să reţină că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente.
Obiectul acţiunii îl constituie anularea dispoziţiei emise de Primarul Municipiului Timişoara nr. 1459 din 6 august 2003 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentului nr. 24 din Timişoara, cu motivarea că preluarea în patrimoniul statului nu a fost abuzivă.
Decizia recurată este motivată prin existenţa unei cereri de înstrăinare a imobilului formulată de către reclamanţi şi primirea de despăgubiri. Deşi se reţine că temeiul trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului îl constituie Decretul nr. 223/1974, instanţa de apel consideră în mod eronat, că înstrăinarea s-a făcut cu consimţământul reclamanţilor, în mod liber şi deci, preluarea în patrimoniul statului nu a fost abuzivă.
În realitate, înstrăinarea către stat s-a făcut în baza unui act normativ, Decretul nr. 223/1974, care nu lăsa solicitantului plecării din ţară o altă variantă decât predarea către stat, cu plata unei despăgubiri modice, stabilite de cumpărător.
Pe de altă parte înstrăinarea către stat constituia o condiţie esenţială pentru eliberarea paşaportului de plecare din ţară, voinţa proprietarului fiind, în mod evident, viciată.
Faptul că preluarea în proprietatea statului a fost abuzivă rezultă totodată şi din caracterul neconstituţional al dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974 în raport cu art. 36 din Constituţia din 1965, potrivit căruia dreptul de proprietate era ocrotit de lege.
De asemenea se va reţine că dispoziţiile actului normativ menţionat contraveneau dispoziţiilor art. 481 C. civ., ca lege organică, care statuează că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi printr-o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Faţă de aceste considerente şi acţionând că sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să admită recursul reclamanţilor, să caseze Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 41 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiş.
Ţinând seama de dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia reclamanţilor şi va anula dispoziţia nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timişoara.
Pe cale de consecinţă, va fi obligat pârâtul la restituirea în natură către reclamanţi, a apartamentului nr. 24, situat în Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.I. şi G.A. împotriva deciziei nr. 557 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa civilă nr. 41 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiş.
Admite contestaţia formulată de reclamanţi, anulează Dispoziţia 1459 din 6 august 2003, emisă de primarul municipiului Timişoara.
Obligă să restituie în natură reclamanţilor apartamentul nr. 24, situat în Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8091/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8084/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
