ICCJ. Decizia nr. 8176/2004. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8176
Dosar nr. 7470/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 201/A din 17 decembrie 2003 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de pârâţii Autoritatea pentru privatizare şi administrarea participaţiilor statului împotriva sentinţei civile nr. 742 din 22 mai 2003 a Tribunalului Harghita, sentinţă conform căreia s-a admis acţiunea reclamanţilor J.E.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., P.M.V., O.I., O.T.I., F.E. împotriva pârâţilor SC L.P.E.C. SA, Autoritatea pentru privatizare şi administrarea participaţiilor statului, Consiliul local Cârţa, Consiliul judeţean Harghita, Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a titlurilor, inclusiv a celor emise în cadrul procesului de privatizare şi a transcrierii dreptului de proprietate în favoarea statului român şi în favoarea SC L.P.E.C. cu privire la imobilul construit situat în comuna Cârţa, identificat în Cartea funciară; s-a anulat încheierea C.F. şi s-a dispus rectificarea intabulărilor efectuate în baza acestei încheieri; au fost obligaţi pârâţii să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor şi să predea imobilul în proprietatea şi posesia acestora.
În motivarea susnumitei decizii, Curtea de apel a reţinut că imobilul, proprietatea antecesorilor reclamanţilor, a fost naţionalizat, conform Legii 119/1948, ca întreprindere de cherestea, însă, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii în vigoare la acea dată.
De aceea instanţa a considerat imobilul ca fiind preluat fără titlu valabil.
S-a mai apreciat că buna credinţă a pârâtelor nu poate fi invocată, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 46 pct. 3 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei decizii a instanţei de apel au declarat recurs ambele pârâte.
Recurenta S.C. L.P.E.C. SA, invocând pct. 8, 9, 10 din art. 304 C. proc. civ., susţine că preluarea de către stat a imobilului s-a făcut cu respectarea legii de la acel moment în condiţia în care, la data naţionalizării, autorul reclamanţilor avea două gatere de prelucrare buşteni şi nu unul.
Mai arată că nu s-a pretins de către reclamanţi restituirea în natură, neexistând notificare în acest sens, ci s-a pretins despăgubiri civile în condiţia în care imobilul a fost privatizat.
Astfel A.V.A.S.-ul a intervenit în acest proces însă a vândut societăţii acţiuni şi nu imobilul naţionalizat, astfel că vânzarea-cumpărarea de acţiuni nu poate constitui obiect al acţiunii în anulare.
Susţine în contextul prezentat că au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea 10/2001 şi ale art. 948 şi art. 1898 C. civ. legate de proprietate şi buna credinţă.
Recurenta SC L.P.E.C. SA precizează că instanţele nu s-au pronunţat asupra inadmisibilităţii acţiunii în situaţia în care cererea în anulare şi cea în restituire se exclud prin aceeaşi procedură, aşa încât procedura administrativă se suspendă o dată cu acţiunea în anulare conform art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001, încălcându-se şi art. 47 alin. (2) din aceeaşi lege.
După ce menţionează că s-a nesocotit buna credinţă, apreciază că în procesul de privatizare, obiectul operaţiunii nu l-a constituit imobilul, ci acţiunile societăţii, conform Legii 15/1990, HG 834/1991, în baza cărora s-a emis atestatul de proprietate.
Evidenţiază că au fost ignorate lipsa interesului în cererea în anulare, buna credinţă şi împrejurarea că imobilul este nou, făcându-se investiţii ce i-au sporit valoarea.
În cauză a mai declarat recurs A.P.A.P.S. (fostul F.P.S., actualul A.V.A.S.), care a invocat pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., arătând că nu se legitimează procesual în cauză, în condiţia în care nu se poate restitui imobilul, corecurenta, fiind societate comercială, este singura deţinătoare de la care se pot cere măsuri reparatorii.
În acest context, recurenta consideră că acţiunea în pretenţii este inadmisibilă.
Referitor la nulitatea certificatului de atestare consideră că era necesară procedura administrativă prealabilă conform art. 5 din Legea 29/1980, ceea ce nu e dovedit în cauză.
Aceeaşi recurentă, A.P.A.P.S., a pus în discuţie excepţia prescripţiei acţiunii formulate la 1 an de la intrarea în vigoare a legii aplicabile în speţă.
În acest recurs se mai adus critici şi pe fondul cauzei, în situaţia în care instanţele au nesocotit faptul că s-a respectat legea în procesul privatizării, iar contractul de vânzare-cumpărare pe acţiuni nu intră sub incidenţa art. 46 din Legea 10/2001.
Deliberând asupra celor două recursuri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a le admite în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece s-a interpretat greşit actul juridic, schimbându-se natura raporturilor juridice deduse judecăţii şi a determinat, în final, o aplicare greşită a legii.
Cu alte cuvinte, soluţionarea pe fond a pricinii e inutilă, e o greşeală procedurală, din moment ce, în sensul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., instanţa trebuia să se preocupe mai întâi de excepţia de fond a inadmisibilităţii puse în discuţie şi care face de prisos cercetarea pricinii în fond.
În speţă, în acţiunea cu care a fost investită instanţa de judecată, pe calea dreptului comun, s-a pretins constatarea nulităţii titlurilor şi inclusiv a actelor de privatizare, dar şi revendicarea în natură a imobilului naţionalizat, sens în care au fost invocate, ca temei de drept, dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
Obiectul dedus judecăţii nu putea fi soluţionat prin demersul juridic ales de intimaţii-reclamanţi, pe calea dreptului comun, în acţiunea civilă formulată la 13 august 2002. Aceasta pentru că, la acea dată era deja în vigoare Legea 10/2001, în raport de care intimaţii-reclamanţi arată ei înşişi prin acţiune că au formulat pe cale administrativă o notificare, înregistrată sub nr. 683 din 25 iunie 2001, dar la care n-au primit răspuns. Această notificare existentă la dosar, fiind depusă în această fază procesuală, cuprinde pretenţia despăgubirilor civile ca măsură reparatorie.
Or, în cauză de faţă intimaţii reclamanţi au cerut restituirea în natură, în pofida faptului că au ales deja, potrivit dispoziţiilor speciale ale Legii 10/2001, calea administrativă de soluţionare a măsurilor reparatorii, la care sunt îndrituiţi. Drept consecinţă, aceştia nu pot pretinde, pe calea dreptului comun, restituirea în natură, aşa încât cererea acestora este inadmisibilă.
Aşadar, opţiunea intimaţilor reclamanţi odată exprimată prin solicitarea despăgubirilor băneşti, potrivit notificării de la 25 iunie 2001, formulată în temeiul dispoziţiilor speciale ale Legii 10/2001, nu poate fi revocată prin promovarea cererii de restituire în natură.
În plus, instanţa civilă de drept comun nu poate anula formele de privatizare, inclusiv actul de atestare, deodată cu soluţionarea celeilalte cereri în revendicare, pentru că cele două cereri nu au aceeaşi procedură pentru a fi rezolvate, aşa încât nu pot fi pronunţate în aceeaşi cauză.
Mai mult, A.P.A.P.S.-ul nu este el în drept să restituie imobilul, ci numai persoana juridică deţinătoare, în situaţia în care recurenta pârâtă A.P.A.P.S. (actualul A.V.A.S.) a vândut corecurentei societăţii comerciale acţiunile statului, şi nu activele ce cuprind imobilul.
Prin urmare se va casa Decizia dată în apel şi respectiv sentinţa instanţei de fond pentru ca, la rejudecare, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., să dispună de excepţia de fond, a inadmisibilităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele: SC L.P.E.C. SA şi A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 201/A din 17 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 742 din 22 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Harghita şi respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă introdusă de reclamanţii: F.E., J.B.L., J.N.L., J.C.I., J.E.E., J.T., O.T.I. şi P.M.V. împotriva pârâţilor : Statul Român, A.V.A.S., Consiliul Judeţean Harghita, Consiliul Local Cârţa şi SC L.P.E.C. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8189/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8034/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
