ICCJ. Decizia nr. 8189/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8189
Dosar nr. 17.544/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, C.C. Covăsânţ a solicitat Primăriei comunei Covăsânţ, judeţul Arad, restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Covăsânţ cu nr.top 840-841/a/2, 840-841/2.
Primarul comunei Covăsânţ a emis dispoziţia nr. 211 din 20 aprilie 2002, comunicată notificatoarei la data de 8 mai 2002, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului.
La 24 mai 2002, C.C. Covasânţ a trimis Primăriei Covăsânţ contestaţie prin care a solicitat revocarea dispoziţiei emise de primar.
Cu adresa nr. 493 din 11 iunie 2002, Primăria comunei Covăsânţ a comunicat C.C. Covăsânţ că nu înţelege să revoce dispoziţia.
La 1 iulie 2002, C.C. Covăsânţ s-a adresat secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Arad, depunând mai multe înscrisuri între care dispoziţia şi adresa mai sus arătate, invocând ca temeiuri de drept Legea nr. 29/1990 şi art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, solicitând obligarea Primăriei comunei Covăsânţ să o despăgubească pentru pagubele cauzate prin demolarea aceluiaşi imobil în anul 1982.
La 29 septembrie 2002 C.C. Covăsânţ şi-a precizat acţiunea, arătând că are ca temei de drept art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi ca obiect refuzul nejustificat al primăriei de a-i recunoaşte drept de proprietate asupra imobilului.
Acţiunea astfel precizată a fost respinsă de instanţa de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 2755 din 27 noiembrie 2002, în considerentele căreia se arată că dispoziţia nr. 211 din 20 aprilie 2002 nu poate fi atacată în condiţiile contenciosului administrativ, deoarece prin art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001 s-a instituit o procedură specială, care nu a fost urmată.
Recursul declarat de C.C. Covăsânţ împotriva sentinţei de mai sus a fost constatat nul prin Decizia civilă nr. 197 din 13 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Anterior soluţionării recursului de mai sus, prin contestaţia din 15 iulie 2003 C.C. Covăsânţ, în contradictoriu cu Primăria comunei Covăsânţ şi Prefectura judeţului Arad, a solicitat Tribunalului Arad să constate că dispoziţia nr. 211 din 20 aprilie 2002 emisă de Primarul comunei Covăsânţ şi adresa nr.493 din 11 iunie 2002 a Primăriei comunei Covăsânţ sunt nelegale şi netemeinice, iar ca urmare să dispună restituirea imobilului în natură.
Tribunalul Arad, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 826 din 3 decembrie 2003, prin care a respins contestaţia ca fiind tardivă.
Apelul declarat de contestatoare a fost respins prin Decizia civilă nr. 896 din 5 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Amândouă instanţele au reţinut că dispoziţia contestată a fost comunicată contestatoarei la data de 8 mai 2002, dată de la care a început să curgă termenul de 30 zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel că, introdusă fiind la 15 iulie 2003, contestaţia este tardivă.
În plus, răspunzând motivelor de apel ale contestatoarei, instanţa de apel a statuat că, adevărat fiind că aceeaşi dispoziţie a făcut şi obiectul contestaţiei din 1 iulie 2002 depusă de contestatoare la Tribunalul Arad, ca instanţă de contencios administrativ, termenul de 30 zile era deja împlinit la data sesizării instanţei necompetente.
C.C. Covăsânţ a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel susţinând în fapt pe de o parte că este dată de o instanţă necompetentă material întrucât competenţa soluţionării contestaţiei aparţine instanţei de contencios administrativ şi nu instanţei civile, iar pe de altă parte că a contestat în termen dispoziţia primarului prin cererea din 24 mai 2002 adresată primăriei şi prin acţiunea din 1 iulie 2002 introdusă la instanţa de contencios administrativ.
Criticile astfel formulate în fapt sunt încadrabile în cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 şi, respectiv, pct. 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Sub aspectul competenţei materiale nu se impune examinarea recursului, întrucât a fost rezolvat cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea instanţei de contencios administrativ descrisă în considerentele prezentei decizii.
Instanţele au rezolvat corect contestaţia ca fiind tardivă, întrucât contestaţia adresată primăriei nu are valoarea de cale de atac specială dată prin art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, care prevede dreptul persoanei îndreptăţite de a ataca în justiţie Decizia prevăzută la art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, în termen de 30 zile de la data comunicării acesteia, competenţa soluţionării revenind secţiei civile a tribunalului, iar acţiunea în justiţie din 1 iulie 2002 a fost ea însăşi introdusă după împlinirea termenului de 30 zile la 8 iunie 2002, recurenta necontestând că dispoziţia emisă de primar i-a fost comunicată la 8 mai 2002.
În raport cu cele astfel constatate, recursul va fi respins ca nefondat potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de C.C. Covăsânţ, împotriva deciziei civile nr. 896 din 5 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8569/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8176/2004. Civil. LG.10/2001. Recurs → |
|---|
