ICCJ. Decizia nr. 8966/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8966
Dosar nr. 11180/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţa, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, la 21 octombrie 2002, reclamanţii P.G.N., G.G.I., P.G., C.L. şi P.N.I. au chemat în judecată pe pârâtele Cooperativa de Consum Malaia şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura Judeţului Vâlcea pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea deciziei nr. 3 din 18 septembrie 2002 a Consiliului de Administraţie a Cooperativei de Consum Malaia.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia menţionată au fost respinse cererile reclamanţilor de majorare a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin decretul nr. 38 din 12 februarie 1973 a fost expropriat un teren cu construcţie aparţinând autorilor reclamanţilor. La data exproprierii, autorii reclamanţilor au fost despăgubiţi cu 2950 lei, sumă derizorie faţă de valoarea imobilului.
La 4 martie 2003 au formulat cerere de intervenţie în interes propriu P.N., C.L., G.G.I., P.G. ş.a., solicitând să se constate că au aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii.
Prin sentinţa civilă nr. 428 din 9 septembrie 2003 Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a admis contestaţia şi cererea de intervenţie în interes propriu, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii Judeţului Vâlcea, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a anulat Decizia nr. 3/2002 stabilind că despăgubirile cuvenite petiţionarilor sunt în valoare de 116.549.530 lei pentru suprafaţa de teren de 1236, 44 mp şi de 1.122.968.000 lei pentru construcţia expropriată şi demolată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilele pentru care se solicită despăgubiri au aparţinut autorilor petiţionarilor, şi că acestea au fost expropriate prin Decretul nr. 38/1973.
Pentru această expropriere s-au plătit despăgubiri în valoare de 19.730 lei.
Prin rapoarte de expertiză au fost stabilite sumele actualizate ce se cuvin pentru expropriere.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către Cooperativa de consum Malaia a fost admis prin Decizia civilă nr. 90 A din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în parte, în sensul că suma stabilită drept despăgubiri pentru construcţii este de 821.093.000 lei în loc de 1.122.968.000 lei.
În considerentele deciziei instanţei de apel s-a reţinut că prima instanţă a greşit întrucât nu a luat în considerare răspunsul expertului la obiecţiunile făcute de pârâtă la raportul de expertiză, şi prin care se stabilea că suma cuvenită reclamanţilor este de 821.093.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat în drept pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., critica privind următoarele aspecte:
Hotărârea este nelegală şi netemeinică, potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece intervenienţii nu au trimis notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel încât nu au dreptul la despăgubiri. In privinţa notificării transmise de P.V.G. şi C.V.L. ambele instanţe au acordat mai mult decât s-a cerut pentru că s-a apreciat greşit cuantumul despăgubirilor.
Hotărârea este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece instanţele au apreciat că toţi intimaţii, indiferent de calitatea procesuală, au dreptul la despăgubiri. Din actele dosarului nu rezultă că intimaţii sunt singurii moştenitori şi este dovedit că imobilul construcţie se referă la alte suprafeţe decât cele stabilite prin expertiză.
În raport de prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea este nelegală deoarece actul juridic dedus judecăţii este Decizia nr. 3 din 18 septembrie 2002 a cărei anulare s-a cerut. Or, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul desfiinţării acesteia.
S-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel încât hotărârea este nelegală potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanţii şi intervenienţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001. Faţă de actele normative reparatorii importante adoptate după anul 1989, aveau posibilitatea să ceară despăgubiri în temeiul acestor legi.
Dreptul la despăgubiri este supus prescripţiei în termen de 3 ani care a început să curgă de la 22 decembrie 1989.
Despăgubirile trebuiau cerute potrivit Legii nr. 33/1994 şi Legii nr. 112/1995.
Hotărârea este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Ambele instanţe nu au făcut nici o analiză asupra despăgubirilor acordate celor îndreptăţiţi şi nu s-au pronunţat asupra probelor administrate privitoare la vechimea imobilului.
Se impunea ca intimaţii sau o parte din ei, în special reclamanţii, să depună actul de proprietate atât pentru teren cât şi pentru construcţie şi, de asemenea, să depună autorizaţia de construcţie pentru că se presupune că şi în anul 1917 era obligatorie autorizaţia de construcţie.
Afirmaţia că imobilul era nelocuit este susţinută de statul de plată a drepturilor băneşti din care rezultă că numai două persoane locuiau în comuna Malaia, dar nu în imobil.
Valoarea imobilului a fost stabilită arbitrar, expertul fiind obligat să ţină cont şi de evaluarea făcută prin procesul verbal nr. 17 din 26 aprilie 1972.
Analizând Decizia atacată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate înaintea instanţelor de fond. Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Motivul de modificare pentru plus petita prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care instanţa a acordat mai mult decât s-a solicitat prin cererile cu care a fost învestită.
Nici prin cererea introductivă de instanţă, ca de altfel nici prin cererea de intervenţie, nu s-a solicitat obligarea la plata unei anumite sume pentru ca, dând mai mult, să se considere că instanţa s-a pronunţat plus petita.
Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Criticile subsumate motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu au nici o legătură cu textul menţionat.
Astfel, faptul că, aşa cum susţine recurenta, instanţele au apreciat că indiferent de calitatea lor procesuală petenţii au dreptul la despăgubiri şi că din actele dosarului nu rezultă că intimaţii sunt singurii moştenitori, nu înseamnă că hotărârea instanţei de apel nu este motivată.
Având în vedere că acest motiv de modificare este de ordine publică, Curtea a verificat din oficiu hotărârea dată în apel, şi a constatat că aceasta este motivată cu respectarea cerinţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Nu este întemeiată nici critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme nu s-a arătat în ce constă nelegalitatea, respectiv ce interpretare eronată s-a dat deciziei contestate.
Ambele instanţe au analizat această decizie din perspectiva Legii nr. 10/2001, ca fiind actul prin care unitatea notificată a răspuns notificării.
Nu a putut fi primit nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, aşa cum rezultă chiar din motivarea cererii introductive de instanţă, reclamanţii au sesizat tribunalul cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Drept urmare, în cadrul unei critici întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., trebuie arătat de ce nu au fost respectate prevederile acestei legi.
Simplul fapt că, în opinia recurentei, în speţă ar fi aplicabile prevederile Legii nr. 33/1994 şi ale Legii nr. 112/1995 nu justifică admiterea căii de atac. Prin soluţia propusă, recurenta solicită aplicarea retroactivă a Legii nr. 33/1994 de vreme ce imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri nu au fost expropriate în sistemul acestei legi.
Pe de altă parte, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 este esenţial ca imobilul cu destinaţia de locuinţă să fi fost trecut ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, iar la 22 decembrie 1989 să se fi aflat în posesia statului sau a altor persoane juridice. Or, imobilele pentru care se solicită despăgubiri au fost demolate.
În fine, nu este întemeiată nici critica întemeiată pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., hotărârea putea fi modificată când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Prin motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ. recurenta a criticat hotărârea pentru că intimaţii „sau o parte din ei" trebuiau să depună la dosar anumite înscrisuri. De vreme ce textul menţionat nu îngăduie să se formuleze critici prin care să se invoce neadministrarea unor probe, motivul de recurs nu este întemeiat.
Pe de altă parte, se critică modul în care au fost efectuate expertizele dispuse în cauză. Aşadar, se contestă temeinicia hotărârii, ceea ce art. 304 C. proc. civ. nu îngăduie.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Malaia împotriva deciziei civile nr. 90 A din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 800 RON cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3503/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8183/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
