ICCJ. Decizia nr. 8370/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8370
Dosar nr. 39712/1/2004
nr. vechi 17131/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2002, reclamantele M.M.M. şi N.M.L. au contestat Decizia nr. 1178 din 17 octombrie 2002 emisă de primarul municipiului Timişoara, prin care acesta a soluţionat notificarea nr. 4836/2001 având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. top 5540/2.
Ulterior, reclamantele şi-au completat acţiunea, solicitând introducerea în cauză a SC A. SA, Timişoara, deţinătoarea terenului şi a A.P.A.P.S. solicitând admiterea cererii, anularea dispoziţiei contestate şi admiterea notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 258 din 27 februarie 2004, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
SC A. SA Timişoara, are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece prin cererea de chemare în judecată se solicită restituirea în natură a unui teren deţinut în prezent în proprietate de această societate comercială.
Prin dispoziţia nr. 1178 din 17 octombrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Timişoara a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu şi s-a înaintat spre competentă soluţionare notificarea către A.P.A.P.S., Bucureşti, cu motivarea că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului român în cotă de ¾ în temeiul Decretului nr. 92/1950 de la G.S. şi E., iar în temeiul Decretului nr. 719/1966 de la S.S.; după dezmembrare, parcela de teren solicitată, în suprafaţă de 408 mp cu nr. top 5540/2, a fost transferată în C.F. Timişoara la 30 noiembrie 1994, în temeiul HG nr. 834/1991 întabulându-se dreptul de proprietate în favoarea SC A. SA.
Dispoziţia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 27 alin. (1) şi (2) şi art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Aceasta deoarece din expertiza efectuată în cauză a reieşit că parcela nr. top 5540/2 se află amplasată în incinta SC A. SA, Timişoara, fiind afectată pe o porţiune de 17 mp de clădirea centralei termice, iar diferenţa de 391 mp este o platformă betonată care deserveşte centrala termică.
Cum SC A. SA este o societate comercială privatizată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează instituţiei publice care a realizat privatizarea, în speţă A.P.A.P.S.
Prin Decizia civilă nr. 1308 din 9 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Având în vedere că respingerea cererii s-a întemeiat pe excepţia lipsei calităţii instituţiei pârâte de persoană deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001, iar nu prin examinarea fondului pretenţiilor, aceasta este, în fapt, o dispoziţie de retrimitere spre soluţionare în favoarea celor îndreptăţiţi de lege pentru a se pronunţa în această privinţă şi, pentru că reclamantele au solicitat doar anularea actului emis de primarul municipiului Timişoara, nu şi obligarea celorlalţi pârâţi la emiterea dispoziţiei de restituire în natură sau prin echivalent, în mod corect Tribunalul Timiş a respins acţiunea acestora.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, formulând următoarele critici, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au neglijat faptul că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către statul român, aşa cum s-a stabilit definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 2204 din 21 februarie 1994.
Cum imobilul nu a intrat niciodată în proprietatea statului, încheierea nr. 2850 din 30 noiembrie 1994 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al SC A. SA, Timişoara, este lipsită de temei legal, cu atât mai mult cu cât la acea dată România ratificase prin Legea nr. 30/1994 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Imobilul în litigiu poate fi restituit în natură în situaţia în care se află, deoarece, aşa cum rezultă din probatoriul administrat, este liber, mai puţin cei 17 mp pe care, reclamanţii au declarat că sunt de acord să-i lase în proprietatea pârâtei SC A. SA, Timişoara fără despăgubiri.
Intimata Primăria municipiului Timişoara a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs referitoare la nevalabilitatea titlului statului şi la posibilitatea restituirii în natură a terenului, ca fiind liber în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001, au fost formulate de către reclamante şi în calea de atac a apelului, însă nu au fost analizate de către instanţa de apel.
Aceasta deoarece în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au solicitat numai anularea actului emis de primarul municipiului Timişoara, în soluţionarea notificării.
În realitate, prin completarea de acţiune depusă în faţa primei instanţe, reclamantele solicitaseră chemarea în judecată atât a actualei deţinătoare a terenului SC A. SA, Timişoara, cât şi a A.P.A.P.S. Bucureşti, ca entitate care a efectuat privatizarea, solicitând expres restituirea în natură a terenului şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară.
Prima instanţă, fără a analiza dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil, după distincţia făcută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în redactarea în vigoare la acea dată, s-a pronunţat în sensul că reclamantele au dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea trebuie soluţionată de A.P.A.P.S.
Reţinând în mod greşit obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa de apel nu a analizat criticile referitoare la fondul cauzei şi, aşa cum susţin recurentele, nu s-a pronunţat asupra valabilităţii titlului statului, respectiv asupra posibilităţii restituirii în natură, în tot sau în parte a imobilului solicitat, iar aceste critici nu pot fi analizate direct în recurs, motiv pentru care în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele M.M.M. şi N.M.L. împotriva deciziei civile nr. 1308 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7685/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
