ICCJ. Decizia nr. 8493/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8493
Dosar nr. 15322/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 151 din 6 mai 2003, emisă de Primarul comunei Cungrea, a fost respinsă cererea prin care P.I., în calitate de procurator al lui D.M., a solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 5655 mp, situată în satul Spătaru, comuna Cungrea, judeţul Olt, cu motivarea că notificarea a fost introdusă tardiv.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul D.M., prin procurator P.I., a chemat în judecată Primăria comunei Cungrea, solicitând anularea dispoziţiei nr. 151/2003.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că, în condiţiile în care termenul de depunere a notificărilor a fost prorogat până la data de 1 martie 2003, cererea sa, înregistrată la executorul judecătoresc la data de 28 februarie 2003, a fost depusă în termenul legal.
La termenul din 30 septembrie 2003 a fost introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 713 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Olt a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 151 din 6 mai 2003, dispunând obligarea Primăriei comunei Cungrea să emită dispoziţie conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu s-au depus acte din care să rezulte că notificarea a fost depusă tardiv, invocându-se totodată prevederile art. 4 din OUG nr. 184/2002.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria comunei Cungrea, susţinând în esenţă că termenul limită de depunere a notificărilor a fost 14 februarie 2002, numai termenul de depunere a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 fiind prelungit până la data de 14 martie 2003 prin OUG nr. 184/2002.
D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Finanţelor Publice, a mai susţinut că prin obligarea primăriei să emită dispoziţie în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, instanţa de fond a transformat acţiunea formulată într-o acţiune de contencios administrativ, învederând că reclamantul avea obligaţia să demonstreze că a respectat termenul limită de depunere a notificării şi nu primăria, aşa cum a reţinut tribunalul.
Prin Decizia civilă nr. 1091 din 7 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ambele apeluri.
Instanţa de apel a reţinut că termenul limită de depunere a notificărilor a expirat iniţial la 14 februarie 2002, fiind însă prelungit prin OUG nr. 184/2002 şi OUG nr. 10/2003, context în care a apreciat că notificarea din 28 februarie 2003 a fost formulată în termen. Curtea a arătat că prin actele normative evocate au fost prelungite atât termenele de depunere a notificărilor, cât şi cele de depunere a actelor doveditoare.
Instanţa a apreciat neîntemeiată susţinerea potrivit căreia acţiunea formulată de reclamant ar fi fost transformată de tribunal într-o acţiune de contencios administrativ, cu motivarea că şi în situaţia în care notificarea este respinsă pe excepţie, contestarea acesteia se face potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Cungrea.
Invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că în mod greşit s-a reţinut că notificarea a fost depusă în termen, câtă vreme termenul de depunere a acesteia a expirat la 14 februarie 2002, numai termenul de depunere a actelor doveditoare fiind prelungit.
Totodată, recurenta a susţinut că deşi prin notificare reclamantul a solicitat despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 5655 mp, iar din actele de la dosar rezultă că acesta a primit teren pe un alt amplasament, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestor dovezi, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În recursul său, Primăria Cungrea a arătat că termenul pentru depunerea notificărilor a expirat la 14 februarie 2002, învederând că OUG nr. 184/2002 şi OUG nr. 10/2003 se referă la prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare. Totodată, s-a subliniat că nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Deşi Primăria Cungrea nu invocă nici un motiv de recurs, criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursurile vor fi admise, pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, notificarea trebuie formulată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (14 februarie 2001). Cum ultima zi când reclamantul putea înregistra notificarea era data de 14 februarie 2002, în mod greşit s-a reţinut de către instanţă că notificarea din 28 februarie 2003 a fost depusă în termen.
Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Statuarea instanţei, în sensul că prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare operează şi în ceea ce priveşte termenul de depunere a notificării este greşită, în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să prelungească până la 1 iulie 2003 numai termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în temeiul OUG nr.184/2002, OUG nr. 10/2003 şi Legii nr. 289/2003.
Pentru considerentele ce preced, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa atât Decizia Curţii de Apel Craiova cât şi sentinţa Tribunalului Olt, iar pe fond va respinge acţiunea formulată de reclamant, prin procurator.
Critica formulată de D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice, privind nepronunţarea instanţei de apel asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu va fi analizată, deoarece nu a fost formulată în apel, astfel încât instanţa să se poată pronunţa asupra acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Primăria Cungrea şi D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Casează Decizia civilă nr. 1091 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova şi sentinţa civilă nr. 713 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Olt.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul D.M., prin procurator P.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8715/2004. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8569/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
