ICCJ. Decizia nr. 85/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.85
Dosar nr.2943/2004
Şedinţa publică din15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 251 din 24 iunie 2003Curtea de Apel Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul B.N., a anulat hotărârea nr. 6912/ 19 aprilie 2003 emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Timiş, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască acestuia calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamantul a fost născut la data de 27 septembrie 1941 în comuna Scărişoara Veche jud. Alba unde se aflau părinţii săi, refugiaţi din localitatea de domiciliu Scărişoara Nouă, judeţul Satu Mare, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate de autorităţile ungare după Dictatul de la Viena, astfel că acesta are şi el statutul de refugiat ca şi părinţii săi.
Împotriva acestei soluţii a declarat recursCasa Judeţeană de Pensii Timiş susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 neprevăzând şi copiii născuţi în perioada refugiului părinţilor lor, ca beneficiari ai drepturilor acordate.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 27 septembrie 1941 în localitatea Scărişoara Veche, unde părinţii se refugiaseră din localitatea dedomiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din OGnr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice:
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atâtpersoana care a a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi dinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OGnr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice,a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioadarefugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 251 din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1277/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1276/2004. Civil. Daune morale (materiale).... → |
|---|
