ICCJ. Decizia nr. 1277/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1277/2004
Dosar nr. 100/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 738 din 5 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă contestaţia formulată de reclamanţii S.V. şi S.D. în contradictoriu cu Primarul oraşului Techirghiol, anulându-se dispoziţia nr. 33 emisă de acesta la data de 28 ianuarie 2002; a fost restituit în natură către reclamanţi terenul în suprafaţă de 968,40 mp situat în Techirghiol, identificat conform schiţei anexe la raportul de expertiză întocmit de ing. M.E.
Instanţa a reţinut în esenţă că:
- titlul de proprietate al reclamanţilor îl constituie actul dotal autentificat sub nr. 1337 din 14 august 1942, transcris sub nr. 1367/1942 la grefa Tribunalului Constanţa;
- în actul dotal nu se menţionează exact suprafaţa de teren, folosindu-se expresia „circa", ci doar vecinătăţile, iar expertiza tehnică a stabilit că este vorba despre 1395,90 mp.
- terenul, pe care se găsea o construcţie astăzi demolată, a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950,fiind naţionalizat pe numele altui proprietar;
S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 2 şi art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii având dreptul la restituirea în natură a suprafeţei de 968,40 mp care este liberă. Împrejurarea că pe teren se află o construcţie dezafectată (fostul restaurant G.), părăsită şi în paragină, nu poate conduce la o altă concluzie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul oraşului Techirghiol, susţinând că terenul şi construcţia au fost concesionate unui terţ, astfel încât nu pot fi restituite reclamanţilor.
Pe parcursul soluţionării apelului a formulat cerere de intervenţie în interes propriu S.C. B.C. S.R.L. Techirghiol, solicitând să se constate că terenul i-a fost concesionat, astfel încât acţiunea reclamanţilor urmează să fie respinsă.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 139 din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelul şi cererea de intervenţie în interes propriu.
S-a considerat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, reclamanţii dovedindu-şi cu înscrisuri toate susţinerile, inclusiv cu privire la caracterul abuziv al naţionalizării.
În ceea ce priveşte contractul de concesiune, acesta a fost încheiat la data de 3 iulie 2002, cu mult după ce pârâtul primise notificările reclamanţilor iar prezentul proces era deja pe rolul tribunalului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, criticând-o sub trei aspecte:
- art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanţele au acordat mai mult decât cei 600 mp solicitaţi de către reclamanţi;
- art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că nu au fost avute în vedere obiecţiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză tehnică;
- art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se faptul că instanţele nu au avut în vedere că restituirea terenului către reclamanţi împiedică accesul la alte construcţii din zonă, ceea ce semnifică o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Intimaţii reclamanţi au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.
Examinând actele şi lucrările cauzei în raport de criticile formulate, Curtea reţine că recursul nu este fondat.
Instanţele au reţinut situaţia de fapt care rezultă din probatoriile administrate şi au rezolvat în mod corect principalele probleme de drept ale cauzei.
Astfel, nu se poate reţine că instanţele ar fi acordat reclamanţilor un „plus petita". Aceştia au solicitat să li se restituie suprafaţa liberă din terenul cu privire la care au dovedit că sunt proprietari iar expertiza tehnică a stabilit în mod necontestat că sunt liberi 968,40 mp.
Cu privire la cel de–al doilea motiv de recurs, acesta este, de asemenea, nefondat. Aşa – zisele „obiecţiuni" la raportul de expertiză tehnică nu reprezintă decât o serie de afirmaţii, nesusţinute prin nici o dovadă, astfel că în mod corect nu au fost avute în vedere de către instanţe.
În fine, nu rezistă analizei nici susţinerea potrivit căreia pe terenul restituit reclamanţilor există căi de acces la alte proprietăţi. Singura construcţie din zonă este clădirea dezafectată, în paragină, a fostului restaurant G., astfel încât restituirea în natură către reclamanţi nu încalcă drepturile altor persoane.
Aşa fiind, recursul declarat de către pârât va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Techirghiol împotriva deciziei nr. 139/ C din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2004 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1274/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 85/2004. contencios → |
|---|
