ICCJ. Decizia nr. 8546/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8546
Dosar nr. 10723/33/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. 5539/2003 reclamanta P.V. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 348 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus şi, restituirea terenului înscris în C.F. Suciu de Sus nr.top. 2/79 precum şi a construcţiei moară.
În motivarea cererii s-a arătat că respectivele imobile au aparţinut antecesorului său C.G. şi au fost preluate la C.A.P.
În anul 1988 moara a fost demolată, iar pe teren se află în prezent gospodăria altei familii din sat. Prin dispoziţia nr. 348/2003 s-a respins în mod greşit notificarea pe considerentul că nu s-a făcut dovada proprietăţii asupra imobilelor şi a calităţii de moştenitor.
Prin sentinţa civilă nr. 1000 din 3 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis cerea şi s-a anulat în parte dispoziţia nr. 348/2003 în sensul că s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în C.F. Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent. A fost respinsă cererea privind acordarea de despăgubiri pentru moară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din înscrierile în C.F. rezultă că autorii reclamantei deţineau în anul 1923 o casă şi curte, fără a se specifica existenţa unei mori. Prin întâmpinarea formulată de către primar s-a precizat că tatăl petentei a înscris în C.A.P. o moară de apă şi clădirea în care era instalată, însă din cauză că era degradată, aceasta a fost demolată în 1988 de către fostul C.A.P. Întrucât în prezent terenul în litigiu este ocupat de gospodăria unei terţe persoane s-a considerat că se impune acordarea de despăgubiri cu un schimb echivalent de teren. Faţă de împrejurarea că moara a fost demolată iar fostul deţinător C.A.P., nu mai există, s-a apreciat că nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Reclamata a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate în cauză, solicitând acordarea de despăgubiri şi pentru moara ce a existat pe teren şi utilajele aflate în aceasta.
Prin Decizia civilă nr. 38/A din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a admis în parte apelul şi s-a schimbat sentinţa, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantei că este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru moara ce s-a aflat pe teren şi pentru utilajele aflate în aceasta.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că existenţa morii de apă (utilaj şi clădire) a fost dovedită prin recunoaşterea intimatului şi că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care poate fi aplicat prin analogie atunci când fostul deţinător al imobilului şi-a încetat existenţa, juridică.
Împotriva deciziei sus menţionate au declarat recurs ambele părţi.
În motivarea recursului său, reclamantul susţine că în motivaţia deciziei nu se face vorbire despre toate actele depuse la dosar, că nu s-a făcut nici o ofertă, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi solicită respectarea Legii nr. 10/2001, Statutul C.A.P. din 1977 şi Legea nr. 24/2005 Titlul XIII.
Intimatul-pârât şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a admis în această fază procesuală o cerere a reclamantei pe care aceasta nu o formulase în faţa instanţei de fond şi nici prin notificare, încălcându-se astfel prevederile art. 294 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., respectiv cererea privitoare la despăgubirea pentru utilajele ce s-ar fi aflat în moară.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi având în vedere dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, iar cel declarat de pârât este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la recursul declarat de reclamantă este de observat că motivele invocate ar fi atras, eventual, incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care însă a fost abrogat prin art. I pct. 111ą din OUG nr. 138/1000, aprobată prin Legea nr. 219 din 14 iulie 2005. Solicitarea reclamantei de a se respecta dispoziţiile legale menţionate reprezintă o simplă enumerare a unor acte normative, fără a se preciza expres care anume texte sunt aplicabile în speţă, în accepţia recurentei.
Criticile formulate de recurentul pârât se vădesc a fi fondate, instanţa de apel hotărând în cauză cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ.
Astfel, prin cererea de apel reclamanta a solicitat măsuri reparatorii şi pentru utilajele ce s-ar fi aflat în moară. O asemenea cerere este formulată pentru prima dată în apel, nefiind solicitată nici prin notificare şi nici prin cererea înregistrată iniţial la instanţa de fond.
Decizia pronunţată în apel este criticabilă şi din prisma motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că a fost dată cu aplicarea greşită a legii în cauză.
În acest sens, este de observat că motivele de apel formulate de reclamantă au privit exclusiv solicitarea de despăgubiri pentru imobilul moară şi utilajele ce ar fi existat în aceasta.
Din probele administrate în cauză a rezultat că aceste bunuri au fost aduse de către autorul reclamantei în patrimoniul C.A.P., moara fiind demolată în anul 1988 de fostul C.A.P.
În aceste condiţii, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci dispoziţiile Legii nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare. Prin art. 29 din acest act normativ s-au prevăzut modalităţile exprese de lichidare a patrimoniului fostelor C.A.P.-uri, procedură care trebuia urmată şi de reclamanta în cauză.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa Decizia pronunţată în apel, cu menţiunea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, dar având în vedere considerentele prezentei decizii, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Suciu de Sus împotriva deciziei nr. 38/A din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa nr. 1000 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de P.V. şi P.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8512/2004. Civil. Nulitate abs.contract... | ICCJ. Decizia nr. 8045/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
