ICCJ. Decizia nr. 8570/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8570
Dosar nr. 17130/2004
Şedinţa publică din 31 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 10 martie 2004, reclamanta K.B.I.I. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul local al municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 1448 din 6 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Timişoara şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii pentru restituirea în natură a apartamentului nr.2, situat în imobilul din Timişoara, înscris în C.F. nr.10369 Timişoara, nr. top 22198.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a notificat Primăria municipiului Timişoara în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a apartamentului menţionat, care este şi în prezent în proprietatea statului nefiind înstrăinat, ci doar închiriat, însă notificarea i-a fost respinsă în baza dispoziţiilor art. 1.4 lit. b) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, dispoziţii care contravin art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Investit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 548 din 5 mai 2004 a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 1448 din 6 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Timişoara, obligându-l pe acesta să emită o nouă dispoziţie pentru restituirea în natură a apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 10369 Timişoara, nr. top 22198, condiţionat de restituirea valorii actualizate a sumei de 19.910 lei primită ca despăgubire conform deciziei nr. 1136 din 25 iunie 1981 a Consiliului Popular Judeţean Timiş.
S-a reţinut de tribunal, că dispoziţiile pe care primarul şi-a întemeiat respingerea notificării respectiv art. 4.1. lit. b) din HG nr. 498/2005 sunt în evidentă contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care este un act normativ cu o forţă juridică superioară unei hotărâri de guvern.
Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, care, prin Decizia civilă nr. 1649 A din 1 iulie 2004 a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara.
Împotriva acestei decizii, Consiliul local al municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara au declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. În acest sens au susţinut că instanţa a reţinut în mod greşit nelegalitatea dispoziţiilor art. 1.4. lit. b) din HG nr. 498/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 pe care s-a întemeiat respingerea notificării, întrucât în speţă, reclamanta nu plecase fraudulos din ţară, ci a făcut cerere de plecare definitivă şi a înstrăinat locuinţa către stat, primind despăgubiri, situaţie în care trecerea în proprietatea statului a fost făcută cu titlu şi nu abuziv şi deci, cererea acesteia de retrocedare a imobilului nu este întemeiată.
Recursul nu este fondat.
Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara prin care s-a menţinut soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.
Este de menţionat, în primul rând, că în mod corect instanţele au înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 1.4 lit. b) din HG nr. 498/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, întrucât acestea sunt în contradicţie cu prevederile art. 1 şi art. 2 din lege.
Restituirea în natură a apartamentului ce formează obiectul litigiului, care în prezent este închiriat de pârâte, a fost corect dispusă prin sentinţa instanţei de fond, menţinută în apel.
Potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, text menţinut prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare".
Cum imobilul în litigiu se încadrează în textul menţionat şi, având în vedere şi dispoziţiile art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001, soluţia de restituire în natură a acestui imobil se impunea în mod evident.
În consecinţă, pentru considerentele menţionate, recursul declarat de pârâţii Consiliul local al municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin primar împotriva deciziei nr. 1649/A din 1 iulie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2544/2004. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 817/2004. Civil. Dezbatere succesiune. Recurs → |
|---|
