ICCJ. Decizia nr. 8712/2004. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8712
Dosar nr. 7514/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, F. Dolj a solicitat SC P. SA restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 2560 mp situat în Craiova, judeţul Dolj şi acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de 2,5 miliarde lei în echivalentul unor construcţii situate pe terenul de mai sus, actualizate la data plăţii efective în raport de indicele de inflaţie.
Motivând cererea, solicitanta a susţinut că a dobândit imobilul teren şi construcţie prin actul de donaţie nr. 200 din 5 iulie 1963 şi a fost expropriată fără plată prin Decretul nr. 396 din 30 aprilie 1969 în scopul construirii Autogării Craiova, construcţiile fiind demolate ulterior exproprierii, iar terenul este liber în prezent.
SC P. SA a emis dispoziţia nr. 1095/1 din 1 august 2001, prin care a respins cererea de restituire în natură şi cererea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, comunicând solicitantei, cu adresa nr. 1114 din 10 august 2001, că nu poate restitui imobilul în natură întrucât a fost realizat obiectivul exproprierii şi nu-i poate acorda nici despăgubiri, care trebuie stabilite de Prefectura Judeţului Dolj, unitatea notificată fiind privatizată.
F. Dolj a formulat contestaţie la data de 12 septembrie 2001, prin care a cerut obligarea SC P. SA la restituirea în natură a terenului liber şi despăgubiri băneşti pentru diferenţa de teren şi pentru construcţiile demolate, susţinând că refuzul societăţii notificate încalcă reglementările art. 24 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
La 3 octombrie 2002 şi la 27 februarie 2003, contestatoarea a introdus în cauză A.P.A.P.S. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice spre a fi obligaţi la acordarea măsurilor în echivalent cerute, SC F. SRL Craiova şi SC A. SRL Craiova în calitate de acţionare la SC P. SA Craiova.
Contestaţia astfel formulată a fost respinsă prin sentinţa nr. 253 din 15 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 426 din 8 decembrie 2003, prin care a admis apelul declarat de F. Dolj, a anulat sentinţa primei instanţe şi, evocând fondul, a admis acţiunea introdusă de F. Dolj, a anulat dispoziţia emisă de SC P. SA şi, în contradictoriu cu A.P.A.P.S., Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, SC F. SRL Craiova şi S.C. A. SRL Craiova, a constatat că F. Dolj are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 4.147.807.000 lei potrivit expertizei ing. I.T.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei de mai sus că imobilul nu poate fi restituit în natură şi a stabilit că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 36 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001, astfel încât a constatat valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent în funcţie de valorile terenului şi construcţiei stabilite prin expertiză.
Decizia instanţei de apel a fost atacată prin recursuri de sine stătătoare de către F. Dolj, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, A.V.A.S., SC P. SA Craiova, SC F. S.A. Craiova şi SC A. S.A. Craiova.
F. Dolj a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că instanţa de apel nu a precizat entitatea obligată la măsurile reparatorii, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul obligării entităţii deţinătoare a imobilului la acordarea măsurilor reparatorii.
Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca mandatar D.G.F.P. Dolj, a invocat acelaşi caz de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a anulat greşit sentinţa primei instanţe, fără a arăta motivul de nulitate a acesteia, încălcând astfel dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., iar cu prilejul evocării fondului a săvârşit mai multe greşeli, astfel:
- a încălcat dispoziţiile art. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, neobservând că F. Dolj face parte din categoria persoanelor juridice enumerate în acest text normativ ca fiind lipsite de calitatea de persoane îndreptăţite, nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001;
- a ignorat dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea trebuie adresată A.V.A.S.;
- a stabilit greşit cuantumul despăgubirilor potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, încălcând astfel Ordinul B.N.R. nr. 4/24555, care completează Legea nr. 10/2001 şi stabileşte criteriile de calcul ale despăgubirilor datorate persoanei îndreptăţite.
Pentru cele expuse, a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
A.V.A.S. (fosta A.P.A.P.S., la data declarării recursului) a solicitat modificarea deciziei nr. 426 din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova şi păstrarea sentinţei nr. 253 din 15 mai 2003 a Tribunalului Dolj pentru cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., scop în care a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, art. 5 alin. (1) din OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, OUG nr. 296/2000 modificată prin Legea nr. 225/2001, acte normative care prevăd că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauzele în care imobilele în litigiu se află în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, deoarece nu este proprietarul acestora, fiind doar acţionar în numele statului, vânzând în procesul de privatizare numai acţiunile deţinute de stat şi nu înseşi activele.
SC P. SA Craiova a cerut casarea hotărârii atacate şi păstrarea sentinţei primei instanţe, fără a încadra în drept motivarea în fapt a recursului, potrivit căreia Decizia instanţei de apel se bazează pe o greşeală gravă de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, este rezultatul încălcării art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora F. Dolj trebuia să adreseze notificarea instituţiei publice care a efectuat privatizarea, iar instanţa de apel nu a prevăzut care sunt măsurile reparatorii şi nici de către cine vor fi acordate.
Aceeaşi cerere de casare a hotărârilor din apel şi păstrarea sentinţei primei instanţe face şi obiectul recursurilor declarate de SC F. SRL şi A. SRL, recursuri motivate numai în fapt în sensul că recurentele nu au calitate procesuală pasivă întrucât sunt numai acţionare ale SC P. SA Craiova.
Ulterior declarării recursurilor descrise, anume la 24 iulie 2004, SC F. SRL şi A. SRL au fost absorbite de SC P. SA Craiova, în Şedinţa publică din 14 octombrie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie luând act de această împrejurare şi de declaraţia SC P. SA Craiova că îşi însuşeşte recursurile declarate de societăţile absorbite.
Recursurile nu sunt fondate.
Situaţia de fapt care a generat litigiul de faţă, stabilită de către instanţa de apel, este următoarea:
F. Dolj a avut în proprietate un teren în valoare actuală de 3.848.730.000 lei şi o construcţie în valoare actuală de 299.077.000 lei, imobile care au fost expropriate prin Decretul nr. 396 din 30 aprilie 1969.
Construcţia a fost demolată, iar terenul a fost folosit integral potrivit scopului exproprierii, fiind dat în administrarea fostei Direcţii Generale de Transporturi Craiova, de la care a fost transmis în patrimoniul SC P. SA Craiova potrivit prevederilor Legii nr. 15/1990, acţionar majoritar fiind Statul Român.
În cadrul procesului de privatizare, acţionarul majoritar a vândut prin fostul Fond al Proprietăţii de Stat 52,26 % din capitalul social către S.C. A. SRL şi 41,79 % către SC F. SRL, diferenţa de 5,95 % din capitalul social fiind deţinută de alţi acţionari persoane fizice şi juridice.
La 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi în prezent terenul se afla şi se află în patrimoniul SC P. SA Craiova.
Critica din recursul SC P. SA Craiova referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate este inadmisibilă, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de casare reglementate prin art. 304 C. proc. civ.
În raport cu situaţia de fapt descrisă, fostul proprietar expropriat F. Dolj are calitate de persoană îndreptăţită în sensul art.3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, făcând parte din categoria persoanelor juridice proprietare ale imobilelor preluate de stat, care şi-a continuat neîntrerupt activitatea ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a acestei legi şi neîncadrându-se în categoria celor excluse de la beneficiul legii prin alin. (2) al art. 3 introdus prin art. I pct. 1 al OUG nr. 184/2002.
Ca urmare, este nefondată susţinerea contrară din recursul Statului Român.
Fiind astfel persoană îndreptăţită, F. Dolj are beneficiul prevederilor art. 11 alin. (4), (5), (6) şi (8) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul în care lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil şi constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite, iar valoarea imobilelor expropriate se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii şi se actualizează cu indicele inflaţiei la data plăţii efective (în cazul construcţiilor demolate) sau potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (în cazul terenurilor).
Cum în speţă persoana îndreptăţită nu a optat pentru una din măsurile reparatorii prevăzute de lege, în mod legal instanţa de apel s-a limitat la a le indica şi la a stabili valoarea acestora, urmând ca hotărârea să fie executată în funcţie de opţiune, fie de unitatea deţinătoare în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii, fie, în cazul celorlalte măsuri, de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de A.V.A.S. în condiţiile art. 34 din Legea nr. 10/2001, aşa cum erau în vigoare la data soluţionării apelului, ceea ce a justificat darea hotărârii în contradictoriu şi cu aceste părţi.
Ulterior, dispoziţiile art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate prin Titlul VII art. 33 din Legea nr. 247/2005, urmând ca valorificarea drepturilor cuvenite F. Dolj să aibă loc potrivit procedurilor instituite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că toate criticile de nelegalitate din recursurile de faţă, altele decât cele deja analizate, sunt evident nefondate.
Esenţial este, aşa cum s-a arătat, că instanţa de apel a soluţionat cauza în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare la acea dată.
Pentru toate cele ce preced şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva deciziei nr. 426 din 8 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, de către contestatoarea F. Dolj şi intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A.V.A.S., SC P. SA Craiova, SC F. SRL Craiova şi SC A. SRL Craiova, cu menţiunea că ultimele două recursuri au fost însuşite şi continuate de către SC P. SA Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8820/2004. Civil. Acţiune anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8715/2004. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
