ICCJ. Decizia nr. 8820/2004. Civil. Acţiune anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8820
Dosar nr. 21183/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 iunie 2002 reclamanta SC T.I.P. SRL a chemat în judecată pe pârâţii A.H.C., SC R. SRL, M.W.F. şi O.S.I.M. şi a solicitat anularea Certificatelor de Înregistrare a Desenului şi Modelului Industrial nr. 004016 din 16 iulie 1997 şi respectiv nr. 004064 din 16 iunie 1997 eliberat de O.S.I.M.
În motivarea acţiunii se arată că la data de 16 iunie 1997 O.S.I.M. a eliberat certificatele nr. 004016 din 16 iunie 1996, titular A.C.H. şi nr. 004064 din 16 iunie 1997, titular M.W.F. Ambele certificate au fost cesionate societăţii R. SRL. Se susţin că ambele certificate au fost solicitate şi emise cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale deoarece: cele două modele industriale protejate prin certificate au fost publicate anterior datei la care s-a cercetat protejarea lor, de către firma italiană M. SRL-G. în Cataloagele lor de produse din anul 1993 şi 1995; din anul 1995 firma italiană comercializează aceste produse; în anul 1994 firma F. SRL din Arad a recepţionat prin „fax" de la firma G. o listă de preţuri şi prezentarea secţiunii de profile destinate mobilierului de birou şi în care se regăsesc modelele în cauză; se impune anularea certificatelor deoarece pârâţii A.H.C. şi SC R. SRL au făcut plângere penală pentru contrafacerea şi punerea în circulaţie de produse contrafăcute. Ca temei de drept al acţiunii au fost invocate prevederile art. 9 şi art. 37 din Legea nr. 129/1992.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 51 din 20 ianuarie 2004 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Instanţa a reţinut că la data acordării protecţiei cele două modele industriale îndeplineau condiţiile prevăzute de art. 8-10 din Legea nr. 129/1992, nici unul dintre înscrisurile depuse de reclamantă nefiind distructive de noutate deoarece nu s-a dovedit cu certitudine publicarea modelelor în cataloage de specialitate cu detalii descriptive din punct de vedere tehnic şi la o dată anterioară constituirii depozitului naţional reglementar. În acest sens sunt şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1947 din 24 septembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţele au aplicat greşit legea deoarece Decizia atacată se referă la instrucţiuni ale O.S.I.M. ce nu mai erau în vigoare la 1 aprilie 1996; greşit au fost aplicate prevederile art. 1182 C. civ. privind data certă, acestea neacoperând în cauză, materialele publicate nefiind înscrisuri sub semnătură privată; au fost aplicate greşit prevederile art. 1, art. 2 şi art. 9 din Legea nr. 129/1992; caracterul de noutate nu trebuie dovedit numai în ţară ci şi în străinătate, republicarea Legii nr. 129/1992 elimină această chestiune; modele în litigiu au fost făcute publice în Italia şi comercializate în restul ţărilor europene (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.); instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor probe depuse în această fază procesuală, declaraţii date de patronul firmei din Italia, certificatul emis de registrul comerţului referitor la identificarea firmei italiene care demonstrau existenţa cataloagelor anterior anului 1995 (motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
Recursul se priveşte ca nefondat.
Este necesar a preciza că recursul este o cale extraordinară de atac şi că numai pentru motive de nelegalitate se poate cere casarea unei hotărâri.
Prin acţiune reclamanta a solicitat anularea a două certificate de înregistrare a modelelor industriale cu nr. 004016 şi nr. 004064 ambele din anul 1996, cu o perioadă de protecţie ce începe la 1 aprilie 1996 şi respectiv 9 mai 1996, pentru motivele arătate în petitul acţiunii astfel cum rezultă din prezentarea istoricului cauzei.
Instanţele au soluţionat litigiul în limitele investirii şi pe baza legii în vigoare la data la care a fost acordată protecţia modelor industriale menţionate, şi anume Legea nr. 129 din 29 decembrie 1992.
Conform art. 1 din legea citată, drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale sunt recunoscute şi protejate prin eliberarea unui titlu de protecţie de către O.S.I.M., iar potrivit art. 2, titlul de protecţie este certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial, care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe teritoriul României.
Articolul 8 din Legea nr. 129/1992 arată că poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al unui produs având o funcţie utilitară, iar art. 9 prevede că, un desen sau model industrial este nou dacă, anterior datei de constituire al depozitului reglementar al cererii sau al priorităţii recunoscute, nu au mai fost făcut publice, în ţară şi în străinătate, pentru aceiaşi categorie de produse.
Reclamanta a arătat că prin acţiune tocmai împrejurarea că prin certificatele pentru modelele industriale nu a fost respectată condiţia noutăţii, deoarece respectivele modele au fost făcute publice în Italia anterior înregistrării solicitării adresate la O.S.I.M.
Conform art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea justiţiei trebuie să o dovedească.
Instanţele, prin hotărârile atacate au aplicat corect prevederile legale în materia cât şi cele generale, şi pe baza probelor administrate au stabilit că reclamanta nu a reuşit să dovedească neîndeplinirea condiţiei de noutate prevăzută de art. 9 din Legea nr. 129/1992.
Susţinerile din recurs cu privire la „instrucţiunile" aplicabile nu sunt de natură a concluziona cu privire la nelegalitatea hotărârii atâta timp cât instanţele au aplicat corect legea, deoarece instrucţiunile chiar modificate dar date în baza aceleiaşi legi nu o pot modifica sau adăuga la ea o prevede nouă.
Desigur art. 1882 C. civ. nu a avut în vedere, la data redactării sale, problematica dovezii caracterului de noutate în materia proprietăţii intelectuale dar poate constitui un element obiectiv în a stabili momentul în care un document în sens larg poate fi considerat ca fiind adus la cunoştinţa publicului.
Prevederile art. 1, art. 2 şi art. 9 din Legea nr. 129/1992 au fost corect aplicate de instanţe raportate la materialul probator administrat, inclusiv expertiza tehnică efectuată. Art. 9 se referă la faptul că modelul industrial este nou dacă nu a fost făcut public anterior şi în străinătate, numai că reclamanta nu a putut să dovedească acest lucru, instanţele aplicând corect legea la situaţia de fapt stabilită în baza probelor administrate.
Astfel că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat deoarece hotărârile pronunţate nu sunt lipsite de temei legal şi nu au fost date cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În ce priveşte motivul de recurs privind pronunţarea şi aprecierea unor probe (art. 304 pct. 10 invocat de recurentă) se constată că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la înscrisurile depuse. Oricum motivele invocate de recurentă cu privire la acest aspect vizează problema de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Faţă de cele ce preced, urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I.P. SRL împotriva deciziei nr. 1947 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8876/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8712/2004. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
