ICCJ. Decizia nr. 8770/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8770
Dosar nr. 8755/2004
Şedinţa de la 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 560 din 7 noiembrie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca prematur introdusă acţiunea reclamantului G.I.M. împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, SC S. SA şi A.P.A.P.S.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a notificat Prefectura judeţului Dâmboviţa şi SC S. SA, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile ce au aparţinut fermei V., situată pe raza comunei Moroieni, judeţul Dâmboviţa.
Pârâta SC S. SA a comunicat reclamantului că ferma a fost scoasă la vânzare la licitaţie publică la data de 6 iunie 1997.
Faţă de împrejurarea că ferma a fost achiziţionată de SC P.D.P. SRL, prefectura a transmis notificarea către A.P.A.P.S.
Reţine tribunalul că notificarea trebuia înaintată de SC S. SA către unitatea deţinătoare, SC P.D.P. SRL, şi numai după ce aceasta va emite o dispoziţie, reclamantul se poate adresa instanţei, în temeiul art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 535 din 27 februarie 2004.
Instanţa de apel a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului, iar apoi şi-a modificat acţiunea, în sensul că a solicitat despăgubiri în echivalent, faţă de împrejurarea că restituirea în natură nu mai este posibilă, imobilul fiind înstrăinat.
Notificarea a fost transmisă de prefectură către A.P.A.P.S., care nu a dat un răspuns şi nu a depus întâmpinare, situaţie faţă de care, reclamantul avea la îndemână obligarea pe cale judecătorească la emiterea unei decizii sau dispoziţii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul. Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., a arătat că Decizia este nelegală, deoarece prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a imobilului şi, în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent. În aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, pârâta SC S. SA ar fi trebuit să facă o ofertă de restituire prin echivalent, situaţia fiind vădit diferită de situaţia de fapt avută în vedere de dispoziţiile art. 36 din lege.
Din analiza adresei nr. 405 din 13 noiembrie 2001, emisă de SC S. SA şi pe care instanţa a omis să o analizeze, rezultă implicit refuzul de restituire a imobilului revendicat.
Recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
La data de 22 iulie 2001, reclamantul a notificat SC S. SA, solicitând restituirea în natură sau, dacă nu este posibil, măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce a aparţinut autorului său, A.G. Unitatea notificată, prin adresa nr. 405 din 13 noiembrie 2001, îi comunică că punctul V. a fost scos la vânzare prin licitaţie publică la 6 iunie 1997.
În urma acestui răspuns, la 22 ianuarie 2002, reclamantul notifică Prefectura judeţului Dâmboviţa, care transmite, la rândul ei notificarea A.P.A.P.S.
Se constată, aşadar, că reclamantul, care nu cunoştea regimul juridic al imobilului, a solicitat în principal restituirea în natură, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 s-a adresat unităţii ce deţinuse bunul. Această unitate, şi nici celelalte care au primit notificarea, nu au dat o soluţie conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că până la data sesizării instanţei de fond, 30 ianuarie 2003, nici una dintre unităţile investite nu s-au pronunţat asupra notificării, în termenul prevăzut de lege, echivalează cu un refuz de restituire, care face ca dreptul reclamantului de a se adresa instanţei de judecată să fie actual.
Prin urmare, instanţa de fond, constatând că acţiunea reclamantului este prematură, a pronunţat o hotărâre nelegală. Nelegală este şi Decizia instanţei de apel care a menţinut sentinţa atacată.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, va admite recursul declarat de reclamant, şi constatând că procesul s-a soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (5) şi art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va casa cele două hotărâri şi va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dâmboviţa.
La rejudecare, se va determina care este unitatea care, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 avea obligaţia de a răspunde la notificare, funcţie de care se va dispune şi cu privire la natura şi cuantumul măsurilor reparatorii ce se impun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.I.M.
Casează Decizia nr. 535 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, şi sentinţa nr. 560 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8775/2004. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 8724/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
