ICCJ. Decizia nr. 8819/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8819
Dosar nr. 20484/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 29 septembrie 2003, R.S., R.T. şi R.V. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr.291 din 13 august 2003, emisă de primarul municipiului Buzău, solicitând anularea parţială a acesteia şi restituirea în natură a suprafeţei de 92,27 mp, situată în Buzău.
În motivarea cererii, contestatorii au susţinut că dispoziţia atacată încalcă art. 7, art. 9, art. 10 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 şi art. 8 din Normele metodologice de aplicare a aceleiaşi legi deoarece suprafaţa solicitată (care în schiţa anexă apare haşurată şi notată cu litera K) este liberă, deci poate fi restituită în natură.
Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2214 din 14 aprilie 2004, a admis contestaţia şi, drept consecinţă, a anulat în parte dispoziţia atacată şi a dispus restituirea în natură a suprafeţelor de 222,45 mp, 81,4 mp şi 32,16 mp, identificate în anexa II a raportului de expertiză, care face parte integrantă din hotărâre, condiţionat de rambursarea parţială a despăgubirilor primite la data exproprierii, urmând ca numai pentru diferenţa de 47,80 mp şi construcţia demolată contestatorii să primească titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea lor.
S-a reţinut că:
- în anul 1972, soţii R.S. şi R.H. au cumpărat un imobil, situat în Buzău, compus din construcţie (corpul 1) şi suprafaţa indiviză de 467 mp;
- acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 2/1986 în vederea construirii unor blocuri, iar proprietarii au primit 79.631 lei despăgubiri;
- după adoptarea Legii nr. 10/2001, R.S., R.T. şi R.V. (soţul defunctei R.H. şi, respectiv, descendenţii acestora) au notificat Primăria municipiului Buzău, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat;
- construcţia expropriată a fost demolată, iar terenul aferent este în prezent ocupat parţial de un bloc de locuinţe, o alee de acces, spaţii verzi, o parcare şi reţele tehnico-edilitare;
- prin actul contestat s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 162,52 mp, condiţionat de rambursarea parţială a despăgubirilor primite la data exproprierii, precum şi acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni tranzacţionate pe piaţa de capital, pentru construcţia demolată şi diferenţa de 385,74 mp teren indiviz;
- potrivit expertizei efectuate în cauză, pe lângă suprafaţa restituită în natură, mai sunt libere (spaţii verzi) şi alte trei suprafeţe, incluse într-o zonă neafectată de detalii de sistematizare, iar reţelele edilitare îşi au traseul de-a lungul aleii de beton.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2214 din 11 august 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Buzău, cu motivarea că:
- inventarul depus la dosar, care cuprinde 2,5 ha spaţiu verde, nu dovedeşte, în mod cert, că suprafeţele restituite în natură fac parte din domeniul public al municipiului Buzău, iar apelantul nu a solicitat completarea materialului probator sub acest aspect;
- de altfel, terenul de 162 mp, restituit în natură, face parte din aceeaşi zonă;
- dispoziţia cuprinsă în art.11.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit căreia entitatea investită cu soluţionarea notificării are plenitudine de competenţă în aprecierea alegerii măsurilor reparatorii, adaugă la lege şi încalcă flagrant principiul fundamental, al restituirii în natură, acolo unde este posibil;
- dacă spaţiile verzi în discuţie ar fi fost necesare pentru buna folosire a blocurilor de locuinţe, în timp s-ar fi făcut o nouă declarare de utilitate publică a acestora, în condiţiile Legii nr. 33/1994;
- schiţa de plan întocmită de SC E. SA nu poate fi luată în considerare ca act probator pentru înlăturarea constatărilor expertului cu privire la reţelele de canalizare şi termoficare existente pe terenurile în discuţie şi zona adiacentă, deoarece sunt făcute cu pixul, de o persoană necunoscută şi vizează un alt beneficiar respectiv pe M.C.
Primarul municipiului Buzău a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri şi respingerea contestaţiei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul a susţinut că ambele hotărâri sunt greşite deoarece:
- suprafeţele în discuţie sunt ocupate de spaţii verzi, care, potrivit Normelor tehnice date în aplicarea Legii nr. 213/1998 (aprobate prin HG nr. 548/1999), constituie elemente de infrastructură privind administrarea domeniului public, deci detalii de sistematizare, întocmite la data exproprierii, spre deosebire de terenul restituit prin dispoziţia contestată, ce se află în spatele blocului şi era viran;
- din avizul dat de SC E. SA, sucursala de distribuţie a energiei electrice Buzău, la cererea notificatorilor R.S. şi M.C. rezultă că pe suprafeţele restituite în natură se afla reţele electrice.
Prima critică este nefondată deoarece recurentul nu a făcut dovada că suprafeţele pentru care s-a dispus restituirea fac parte din domeniul public al municipiului Buzău şi că, la data exproprierii, s-a prevăzut ca ele să aibă destinaţia de spaţii verzi.
Cealaltă critică este însă fondată deoarece:
- planul de situaţie de la dosar apel, a fost întocmit de SC E. SA, sucursala de distribuţie a energiei electrice Buzău, la cererea beneficiarului M.C., care, alături de contestatorul R.S., a solicitat, prin notificare, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat, situat în Buzău;
- potrivit înscrisului menţionat, suprafeţele în discuţie sunt străbătute de reţele electrice.
Pe de altă parte, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nemodificată pe parcursul procesului, rezultă că intimaţii contestatori au criticat dispoziţia emisă de recurent exclusiv în privinţa unei suprafeţe de 92,72 mp, identificată atât într-o schiţă anexă ( prin haşurare şi notare cu litera K), cât şi de autorul expertizei avută în vedere de prima instanţă, distinctă de cele trei suprafeţe restituite în natură.
Aşa fiind, întrucât, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la suprafaţa solicitată de contestatori, deci, practic nu au clarificat situaţia de fapt, prezentul recurs va fi admis, conform art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., în sensul casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 2214 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8840/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8775/2004. Civil. Constatare nulitate... → |
|---|
