ICCJ. Decizia nr. 8876/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8876
Dosar nr. 20842/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 9560 din 14 august 2002 reclamantul J.L. a chemat în judecată pârâţii Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, Primăria municipiului Cluj-Napoca, Statul Român prin Prefectura Cluj şi prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, solicitând să se constate că este unic moştenitor al defunctului J.B., care a fost proprietar asupra cotei de ⅔ din terenurile de 945 mp situat în Cluj-Napoca, str. H. nr. 37 şi respectiv de 2597 mp din str. H. nr. 39, să se dispună restituirea către reclamant a suprafeţelor de teren pe care sunt edificate construcţii şi să fie obligat Statul Român să-i plătească suma de 708.400 dolari SUA, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru întreaga suprafaţă a imobilelor revendicate, ori suma aferentă cotei din imobile care nu se pot restitui în natură.
În motivarea acţiunii s-a arătat că terenurile în litigiu au constituit proprietatea antecesorilor săi, J.B. (tată), J.J. (unchi) şi J.E.(bunică) şi au fost preluate de Statul Român prin Decretele nr. 209/1961, 173/1964 şi 223/1974, fiind în administrarea Universităţii Babeş-Bolyai Cluj; pentru aceste terenuri a formulat notificare, în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 485 din 21 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins acţiunea, cu motivarea că procedura administrativă prealabilă nu a fost urmată de reclamant în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv că notificarea s-a înregistrat la 11 octombrie 2001, deşi trebuia înregistrată cel mai târziu la 14 august 2001, iar pe de altă parte, că actele emise în cadrul acestei proceduri nu au fost contestate, în termenele prevăzute de lege.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că în mod greşit s-a respins cererea fără a se intra în cercetarea fondului, că el a formulat notificarea cu respectarea termenelor legale.
Prin Decizia civilă nr. 2011/A din 17 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a admis apelul şi s-a schimbat în parte sentinţa, astfel: s-a modificat în parte Decizia nr. 16168 din 8 noiembrie 2001 emisă de Universitatea Babeş-Bolyai în sensul că a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a suprafeţei de 210 mp înscris în C.F. Cluj-Napoca, nr. top 12309/2/1. A fost obligat Ministerul Finanţelor Publice să emită în favoarea reclamantului titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru echivalentul în lei al sumei de 183.260 Euro. A fost obligată instituţia publică implicată în privatizare să emită în favoarea reclamantului acţiuni până la echivalentul în lei a sumei de 182.260 Euro.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că prima instanţă a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu dispoziţiile art. 700 c. civ., întrucât prin dispoziţii speciale derogatorii de la dreptul comun privind termenul de acceptare a succesiunii, în cazul moştenitorilor proprietarilor imobilelor preluate abuziv de stat acest termen coincide cu termenul pentru depunerea notificării şi este cel rezultat în urma prelungirii termenului iniţial, prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, astfel că notificările adresate de reclamant Universităţii Babeş-Bolyai şi Primăriei municipiului Cluj-Napoca au fost formulate în termen legal.
S-a mai reţinut că un alt motiv de nelegalitate a sentinţei derivă din greşita apreciere a tardivităţii depunerii plângerii în instanţă, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 16168 din 8 noiembrie 2001 emisă de Universitatea Babeş Bolyai către reclamant iar Primăria municipiului Cluj-Napoca a refuzat să răspundă în termenul legal notificării adresate.
Referitor la fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că, potrivit expertizei efectuată la fond şi completată în apel, este liberă suprafaţa de 210 mp, pentru care reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură. Pentru suprafaţa de teren ocupată de construcţii şi pentru cea necesară bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent „în condiţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi ţinând seama că reclamantul a optat ca pentru 50 % din valoarea terenului să-i fie acordate titluri de valoare, iar pentru 50 % acţiuni.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs Municipiul Cluj-Napoca, reprezentat prin primar, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, prin primar.
Motivele de recurs formulate de Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul local Cluj-Napoca sunt identice ca formă şi în conţinut; se invocă drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, se susţin, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa a făcut o greşită aplicare a legii întrucât reclamantul a depus notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 la 3 luni după termenul legal, respectiv la data de 11 octombrie 2001 faţă de data de 14 august 2001 care reprezenta ultim termen;
- reclamantul nu a făcut dovada că este unic moştenitor al antecesorului său J.B.;
- imobilul în litigiu a fost expropriat pentru utilitate publică, prin Decretul nr. 209/1961, iar scopul exproprierii a fost atins prin construirea complexului studenţesc „Haşdeu", astfel că restituirea în natură nu este posibilă;
- raportat la prevederile Legii nr. 213/1998, terenul în litigiu aparţine domeniului public al statului, astfel că şi sub acest aspect acţiunea este inadmisibilă.
Recurentul Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ. şi invocă următoarele critici:
- Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Cluj nu are calitate procesuală pasivă;
- instanţa de apel nu a analizat mijloacele de apărare formulate prin întâmpinare, art. 304 pct. 10 C. proc. civ.;
- soluţia de admitere a apelului este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât:
- reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 20-31 din Legea nr. 10/2001;
- reclamanta a înregistrat acţiunea la tribunal cu depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei Universităţii Babeş Bolyai;
- dreptul reclamantului de a accepta succesiunea s-a prescris, întrucât nu a depus cererea de restituire până cel mai târziu la data de 14 august 2001;
- reclamantul nu a contestat Decizia emisă de unitatea deţinătoare şi nu a făcut dovada că este unic moştenitor.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de prevederile legale, aplicabile, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Susţinerea celor trei recurenţi vizând faptul că reclamantul a depus notificările în cauză cu depăşirea termenului legal este neîntemeiată.
Recurenţii sunt în eroare cu privire la reţinerea ca ultim termen pentru depunerea notificărilor a datei de 14 august 2001.
Data limită de depunere a notificărilor în materia Legii nr. 10/2001 este 14 februarie 2002, ca urmare a faptului că termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii a fost prelungit cu încă 6 luni, prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001. În raport de această dată, reclamantul a adresat notificările în termen legal.
Împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada că este unic moştenitor al antecesorului său, este irelevantă în materia Legii nr. 10/2001.
Calitate procesuală activă în litigiile ce fac obiectul acestei legi au persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii, astfel cum sunt menţionate expres prin dispoziţiile art. 3.
Potrivit art. 4 alin. (3) din acelaşi act normativ, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Conformându-se acestor dispoziţii legale şi dovedind că este moştenitorul antecesorilor săi, reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită în baza Legii nr. 10/2001.
Contrar susţinerilor din motivele de recurs, reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, adresând notificări Primăriei Cluj-Napoca, Prefecturii Cluj şi Universităţii Babeş Bolyai; împrejurarea că instituţiile notificate nu rezolvă aceste notificări, pasând răspunderea între le sub considerentul competenţei, nu este imputabilă reclamantului şi nu poate afecta interesele legitime ale acestuia.
De observat că Universitatea Babeş Bolyai a răspuns notificării reclamantului prin Decizia nr. 16168 din 8 noiembrie 2001, în sensul că restituirea în natură nu este posibilă iar măsuri reparatorii prin echivalent bănesc se acordă conform dispoziţiilor Cap. V din Legea nr. 10/2001, care trebuie solicitate Prefecturii Cluj.
Prin acţiunea adresată instanţei de judecată reclamantul a atacat atât această decizie cât şi lipsa răspunsului din partea celorlalte instituţii notificate.
Nu se poate reţine critica privind înregistrarea acţiunii la instanţă, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Cu probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada datei comunicării deciziei emisă de Universitatea Babeş Bolyai către reclamant, astfel că, instanţa de apel a reţinut în mod corect că plângerea împotriva acesteia a fost formulată în termenul legal.
Nu sunt întemeiate nici criticile vizând rezolvarea în fond a cauzei.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptăţit la restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, conform constatărilor din raportul de expertiză efectuată în cauză; pentru diferenţa de teren expropriată, ocupată de construcţii noi sau afectată servituţilor legale, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Motivarea prezentată se consideră răspuns la motivele de recurs formulate de cei trei recurenţi în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectivele critici fiind, oarecum, asemănătoare.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu se mai analizează, faţă de abrogarea acestui text de lege prin Legea nr. 219/2005, dispoziţiile procedurale fiind de imediată aplicabilitate.
Referitor la motivul de recurs întemeiat de recurentul Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se reţine că este nefondat.
Legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice este dată de prevederile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât în cauză, reclamantul a optat ca pentru 50 % din valoarea terenului să-i fie acordate titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Faţă de toate considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul local Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 2011/A din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 900/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8820/2004. Civil. Acţiune anulare act. Recurs → |
|---|
