ICCJ. Decizia nr. 887/2004. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 887/2004
Dosar nr. 1235/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.N., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a solicitat obligarea acestuia la restituirea, în deplină proprietate şi posesie, a terenului expropriat, în suprafaţă de 302 mp, situat în Bucureşti, str. Poteraşi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul a fost expropriat abuziv, în baza prevederilor Decretului nr. 997 din 31 decembrie 1962, anexa 1 poziţia 24, pe numele P.P.I.
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 24 aprilie 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 43 din 17 martie 1999, a admis apelul declarat de reclamant şi a desfiinţat sentinţa, trimiţând cauza pentru rejudecare pe fond, constatându-se că reclamanţii, dimpotrivă, au calitate procesuală activă.
La rejudecarea cauzei, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi al reclamantului, P.I., P.P.E.M., P.P.P. şi D.M.A., pentru a li se restitui terenul menţionat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1203 din 12 decembrie 2000, a respins acţiunea reclamantului şi cererea intervenienţilor, ca nefondate.
Prin Decizia nr. 208 din 23 aprilie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul formulat de reclamant şi intervenienţi, a fost desfiinţată sentinţa şi cauza trimisă spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1092 din 28 iunie 2002, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului şi cererea de intervenţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că scopul exproprierii a fost atins, întrucât terenul revendicat este ocupat cu spaţii verzi şi alei de acces, ca şi de un bloc cu 4 etaje, fapt ce rezultă şi din concluziile raportului de expertiză topo efectuată în cauză.
Atât reclamantul, cât şi intervenienţii, au formulat apel împotriva acestei din urmă hotărâri, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 35/ A din 27 ianuarie 2003.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul şi intervenienţii, criticând-o, în esenţă, pentru greşita reţinere a faptului că terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece este străbătut de reţele de apă, termoficare, cu rol de utilitate publică pentru blocurile din zonă şi că nu există vreun act normativ care să împiedice restituirea în natură a terenului, deoarece utilitatea publică nu a fost realizată.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut corect că terenul în suprafaţă de 219,69 mp, deşi, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, este liber de construcţii, nu reprezintă teren liber în înţelesul legii, întrucât el este destinat realizării accesului la blocurile din apropriere, fiind format din zonă verde, alei de acces, precum şi destinat a deservi din punct de vedere utilitar aceste blocuri, acest lucru, presupunând, evident, reţele de apă, termoficare, etc.
Chiar în adresa Consiliului Local al Municipiului Bucureşti din data de 16 octombrie 1995, se arată că terenul în cauză a fost cuprins în planul de edificare a unor blocuri de locuit pe Bulevardul Dimitrie Cantemir, fiind în prezent spaţiul verde aferent şi alei de acces pentru blocul situat la nr. 17.
Astfel încât, nu se poate susţine că utilitatea publică nu a fost îndeplinită, exproprierea efectuându-se în conformitate cu dispoziţiile Decretului de expropriere nr. 977/1962.
În aceste împrejurări, corect au stabilit instanţele că această suprafaţă de teren nu poate fi restituită în natură.
Faţă de cele mai sus exprimate, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P.N., D.M.A., P.P.E.M. şi P.P.P. împotriva deciziei nr. 35/ A din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 893/2004. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 885/2004. Civil → |
---|