ICCJ. Decizia nr. 9133/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9133
Dosar nr. 34100/1/2004
Nr. vechi 11658/200.
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 396 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.Ş. în contradictoriu cu Primăria Cornetu, Judeţul Ilfov, iar pe fond a respins ca neîntemeiată contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 286/2002, emisă de Primarul comunei Cornetu.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că prin dispoziţia contestată, petiţionarului P.Ş. i-a fost respinsă notificarea la restituirea suprafeţei de 800 mp teren aflat în comuna Cornetu, motivat de faptul că acesta face parte din domeniul public al localităţii şi în temeiul art. 8 din Legea nr. 10/2001 este exceptat de la acordarea măsurilor reparatorii instituite de lege deoarece regimul său juridic a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
De asemenea instanţa a reţinut că P.Ş. a solicitat restituirea suprafeţei de 800 mp teren şi în temeiul Legii nr. 18/1991, primind în baza acesteia titlul de proprietate nr. 36949 din 29 iulie 1997 pentru suprafaţa de 7722 mp.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 451 din 27 octombrie 2003, a respins nefondat apelul declarat de P.Ş. împotriva sentinţei nr. 396 din 15 aprilie 2003, reţinând că deşi prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că circa 710 mp din terenul solicitat este liber, acesta face parte din domeniul public al comunei Cornetu conform HG nr. 930 din 29 august 2002.
Pe de altă parte s-a mai stabilit că prin titlul de proprietate nr. 36949 din 29 iulie 1997 contestatorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitatea sa de succesor al lui P.G. pentru 2 ha şi 200 mp din care 1 ha şi 8873 mp teren arabil şi 1237 mp curte şi construcţii.
În recursul declarat şi motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., P.Ş. arată că în mod greşit s-a reţinut că în privinţa suprafeţei de teren solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001 i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece această suprafaţă fiind luată abuziv pentru construcţia şcolii, existentă şi azi pe teren, anterior intrării autorului său în CAP nu figura în registrul agricol şi nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991.
Se susţine de recurent că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 vizează numai terenurile cu care autorul său a intrat în CAP.
În cel de al doilea motiv de recurs se arată că instanţele nu au dat curs cererii referitoare la verificarea valabilităţii titlului statului prin prisma dispoziţiunilor pct. 2-8 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 refuzându-i-se restituirea în natură a terenului pentru considerentul că acesta face parte din domeniul public.
Recursul este întemeiat.
Hotărârile pronunţate în cauză au lăsat nelămurite unele aspecte esenţiale pentru soluţionarea legală şi temeinică a acesteia. Contestatorul a pretins că terenul în litigiu face parte din suprafaţa de 2080 mp cumpărată de autorul său la 2 martie 1927 din care statul a preluat fără titlu aproape jumătate, edificând construcţia şcolii existentă şi în prezent.
Instanţa nu a verificat susţinerile recurentului contestator, dacă preluarea terenului s-a făcut anterior înscrierii în CAP a autorului său sau din contră ulterior, pentru a stabili dacă terenul era sau nu supus reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991. De asemenea nu a verificat dacă titlul de proprietate 36949/1997 încorporează şi 1327 mp suprafaţa de teren de curţi şi construcţii şi dacă contestatorul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi pentru acest teren.
Instanţa a refuzat restituirea în natură a terenului de 710 mp identificat prin expertiză pe considerentul că acesta face parte din domeniul public, fără a fi analizat valabilitatea titlului statului prin prisma dispoziţiunilor art. 2 pct. 2 din normele metodologice de aplicare uniformă a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, deoarece regimul juridic restrictiv al proprietăţii publice, poate opera numai în privinţa bunurilor dobândite de stat în perioada de 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Numai în funcţie de lămurirea acestui aspect instanţa va fi în măsură să aprecieze, raportat la regimul juridic al terenului, dacă este posibilă restituirea lui în natură.
Întrucât în cauză nu au fost administrate suficiente probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului solicitat de contestatorul P.Ş., ceea ce echivalează cu nesoluţionarea cauzei pe fondul ei, în temeiul art. 314 C. proc. civ., recursul de faţă va fi admis, hotărârile fiind casate cu trimitere la tribunal în vederea completării probatoriilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.Ş. împotriva deciziei nr. 451 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 396 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9547/2004. Civil. Stabilire pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8512/2004. Civil. Nulitate abs.contract... → |
|---|
