ICCJ. Decizia nr. 9159/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9159
Dosar nr. 16602/2004
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 10 februarie 2004, Tribunalul Brăila a admis contestaţia modificată, formulată de reclamanţii V.E., A.T.A. şi A.N., împotriva dispoziţiei nr. 836 din 19 ianuarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila şi în consecinţă: a desfiinţat parţial dispoziţia nr. 836/2004 şi a constatat că intimaţii P.N. şi L.M. nu au calitatea de persoane îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 şi a dispus înlătuarea acestora din cuprinsul dispoziţiei nr. 836/2004 a Primarului Municipiului Brăila.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăila a reţinut că, autorul intimaţilor P.N. şi L.M., respectiv L.G. nu a avut niciodată un drept al proprietăţii asupra imobilului în litigiu, situat în Municipiul Brăila ci doar un drept de uzufruct constituit (singura proprietară a imobilului) prin testament, uzufruct care a încetat la decesul beneficiarului în anul 1957.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 729 din 13 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii P.N. şi L.M., precum şi de pârâta Primăria Municipiului Brăila împotriva sentinţei civile nr. 99 din 10 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, L.G. autorul pârâţilor a avut doar un drept de uzufruct viager asupra imobilului în litigiu, drept care a încetat în anul 1957 odată cu decesul autorului.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs pârâţii P.N. şi L.M.criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- De vreme ce dispoziţia nr. 3718/2002 care a fost iniţial contestată de către reclamanţii V.E., A.T.A. şi A.N., iar apoi revocată de Primarul Municipiului Brăila şi înlocuită cu o dispoziţie nouă, respectiv cu cea nr. 836 din 19 ianuarie 2004, contestaţia formulată de reclamanţi a rămas fără obiect şi trebuia respinsă ca atare.
- Recurenţii au mai susţinut că, ceea ce au făcut reclamanţii a fost o înlocuire a obiectului contestaţiei conform art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care nu mai putea fi admisă deoarece cauza nu mai era la prima zi de înfăţişare.
- Pe fondul cauzei recurenţii au susţinut că au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Contestatorii V.E., A.T.A. şi A.N. au formulat contestaţie în condiţiile Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziţiei nr. 3718 din 10 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului Brăila.
Pe parcursul procesului, respectiv la data de 21 ianuarie 2004, la instanţă de fond, a fost depusă la dosarul cauzei dispoziţia nr. 836 din 19 ianuarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila f. 208 dosar fond. Prin această dispoziţie s-a dispus restituirea în totalitate a imobilului situat în Municipiul Brăila compus din teren în suprafaţă de 992,74 mp şi construcţii în suprafaţă de 383 mp. Prin această dispoziţie a fost revocată dispoziţia nr. 3718 din 10 iunie 2002 ce a format obiectul contestaţiei formulată de reclamanţi.
Faţă de unele prevederi ale noii dispoziţii, contestatorii au formulat precizări cu privire la obiectul acţiunii iniţiale în sensul că au înţeles să conteste şi această din urmă dispoziţie cu privire la calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 recunoscută pârâţilor P.N. şi L.M.
Precizarea obiectului acţiunii iniţiale de către contestatori a fost necesară dat fiind faptul că a fost depusă la dosarul cauzei de către Primarul Municipiului Brăila ca act nou, dispoziţia nr. 836 din 19 ianuarie 2004, contestatorilor neputânduli-se reţine vreo culpă sub aspectul încălcării prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Mai mult, la momentul formulării precizărilor menţionate pârâţii nu au formulat obiecţiuni.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa de apel în mod judicios a rezolvat litigiul dintre părţi.
Astfel, imobilul în litigiu situat în Municipiul Brăila, a aparţinut cu titlu de proprietate numitei A.E. decedată la 13 aprilie 1993, autoarea contestatorilor V.E., A.T.A. şi A.N., certificat de moştenitor nr. 2049 din 18 noiembrie 1993 f. 9 dosar fond.
Autoarea reclamanţilor a dobândit imobilul în proprietate prin succesiune testamentară de la sora sa L.L.O., decedată la 19 mai 1950, conform testamentului olograf din 14 octombrie 1948, f. 83 dosar fond.
Prin acelaşi testament, soţul testatoarei, respectiv L.G. a primit doar uzufruct viager asupra imobilului, drept care a încetat în anul 1957 la decesul său.
Prin urmare, instanţa de apel în mod corect a reţinut că L.G., autorul pârâţilor P.N. şi L.M., nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu ci doar un drept de uzufruct viager ce a încetat în momentul decesului, 1957.
Pe cale de consecinţă, pârâţii nu au calitatea de persoane care să fie îndreptăţite la despăgubiri cu privire la imobilul în litigiu, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va reţine că motivele de recurs nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge recursul declarat de pârâţii P.N. şi L.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii P.N. şi L.M. împotriva deciziei nr. 729/A/ din 13 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9162/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8923/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
