ICCJ. Decizia nr. 9397/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9397
Dosar nr. 7977/2004
Şedinţa din 17 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 19 august 2002, C.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC C. SA, A.P.A.P.S. şi Statul Român prin Consiliul local Hunedoara, să se constate că preluarea imobilului situat în Hunedoara, a fost făcută fără titlu, să se constate nulitatea absolută a trecerii imobilului în proprietatea statului, să se dispună restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară preluării imobilului, să se constate că reclamanta este persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de unic moştenitor al fostului proprietar, respectiv mama sa şi să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei. În drept, reclamanta s-a prevalat de dispoziţiile art. 46 alin. (3) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin precizarea şi completarea de acţiune, reclamanta a solicitat, în plus, să se constate nulitatea parţială a contractului de privatizare a SC C. SA, în ceea ce priveşte imobilul în litigiu.
La data de 24 februarie 2003, pârâta SC C. SA a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, D.G.F.P. Hunedoara şi a A.P.A.P.S., solicitând ca, în situaţia în care va cădea în pretenţii, aceştia să fie obligaţi la plata sumei pe care va fi obligată să o plătească reclamantei sau reprezentând contravaloarea imobilului, în caz de retrocedare.
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 27 martie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea civilă precizată de reclamantă împotriva pârâtei SC C. SA. A constatat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil şi că reclamanta este proprietara imobilului în calitate de moştenitoare a defuncţilor L.L. şi L.A. A fost obligată pârâta să-i predea reclamantei imobilul în cauză şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. S-a respins acţiunea reclamantei faţă de Consiliul local Hunedoara, A.P.A.P.S. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. S-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de SC C. SA împotriva A.P.A.P.S. şi, în consecinţă, a fost obligată chemata în garanţie să plătească pârâtei contravaloarea imobilului restituit în natură. S-a respins cererea de chemare în garanţie a pârâtei faţă de Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că preluarea s-a făcut fără titlu valabil întrucât Decretul nr. 92/1950 a fost în mod flagrant contrar Constituţiei din 1948, iar Decretul nr. 524/1955, de modificare a acestuia nu a fost publicat niciodată, motiv pentru care statul nu putea transmite în mod legal dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel încât pârâta SC C. SA, deşi s-a privatizat integral, este obligată să-l restituie în natură reclamantei, care urmează a fi despăgubită de instituţia publică implicată în privatizare conform art. 324 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, cu modificările ulterioare.
Apelurile declarate de pârâtele SC C. SA şi A.P.A.P.S. au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 411 A din 23 octombrie 2003.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, referitor la apelul declarat de SC C. SA că, deşi societatea pârâtă este integral privatizată, potrivit Legii nr. 10/2001, notificarea se adresează persoanei juridice deţinătoare a imobilului indiferent de modul în care aceasta a intrat în stăpânirea imobilului, aceasta neputându-se prevala de dispoziţiile art. 27 alin. (1) din lege care fac referire la imobile preluate cu titlu valabil. În ceea ce priveşte apelul A.P.A.P.S. s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor OUG nr. 88/1997, repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat se face de către instituţiile publice implicate în procesul de privatizare.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri SC C. SA şi A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.).
Prin motivele de recurs, invocând prevederile art. 27 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, SC C. SA a arătat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că societatea a fost un cumpărător de bună credinţă, privatizarea făcându-se cu respectarea legislaţiei în vigoare.
A.P.A.P.S. a arătat că s-au stabilit obligaţii în sarcina sa fără a se verifica în prealabil condiţiile de admisibilitate ale cererii de chemare în garanţie întemeiată pe prevederile art. 324 din Legea nr. 99/1999, care impun îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume: existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care societatea comercială să fi pierdut imobilul în favoarea foştilor proprietari şi dovada că societatea comercială a încercat să stabilească valoarea despăgubirilor prin negociere cu instituţia publică implicată. Referitor la admisibilitatea cererii întemeiată pe Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. a arătat că nu are calitate procesuală întrucât a vândut un procent din pachetul de acţiuni deţinut la SC C. SA şi nicidecum active, astfel încât nefiind proprietarul activelor societăţilor comerciale nu poate fi obligată la plata despăgubirilor. Totodată a precizat că în situaţia în care toate condiţiile prevăzute de Legea nr.10/2001 ar fi fost îndeplinite, A.P.A.P.S. ar fi fost obligată, în baza art. 27 să acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în acţiuni, însă cu condiţia notificării prealabile.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă care reglementează calea extraordinară de atac a recursului, soluţionarea recursurilor urmează a se face în limitele motivelor de recurs, controlul judiciar rezumându-se la legalitatea deciziei atacate.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC C. SA, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocate de societatea recurentă, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale. Or, în speţă, recurenta nu a formulat critici în ceea ce priveşte constatarea potrivit căreia imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil. Prin urmare, pentru imobilele preluate fără titlu valabil, cum este cazul în speţă, nu se aplică art. 27 din lege, chiar dacă bunul este evidenţiat în patrimoniul societăţii comerciale, privatizată integral prin cumpărarea pachetului de acţiuni, întrucât una din condiţii, esenţială pentru aplicarea acestui text de lege, care limitează dreptul persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent, este ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil.
În speţă nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, întrucât în cadrul procesului de privatizare, societatea a cumpărat acţiuni şi nu active, iar sub incidenţa acestui articol cad numai actele juridice de înstrăinare cu titlu particular, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, nu şi privatizarea prin cumpărarea pachetului de acţiuni.
Se reţine totodată că prin adresa înregistrată la dosar la data de 21 februarie 2005, recurenta-pârâtă SC C. SA a precizat că urmare a cererii de executare silită înaintată de intimata-reclamantă, acesteia i-a fost predat imobilul în litigiu în a cărui posesie efectivă a intrat.
Referitor la recursul declarat de A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., se reţine că art. 324 din Legea nr. 99/1999 stipulează că instituţiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, sens în care vor plăti respectivelor societăţi comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Astfel, nu se pot reţine susţinerile pârâtei potrivit cărora nu poate fi obligată la plata despăgubirilor în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care societatea comercială să fi pierdut imobilul în favoarea foştilor proprietari, întrucât prin respingerea recursului pârâtei SC C. SA, s-a stabilit definitiv şi irevocabil în sarcina acesteia obligaţia restituirii imobilului în litigiu către reclamantă, situaţie care s-a şi materializat în fapt. Cu privire la lipsa dovezii că societatea comercială a încercat să stabilească valoarea despăgubirilor prin negociere cu instituţia publică implicată, alin. (3) al art. 324 din Legea nr. 99/1999 stipulează că despăgubirea se stabileşte de comun acord cu societăţile comerciale, iar în caz de divergenţă, prin justiţie.
Nu pot fi reţinute nici celelalte motive invocate de recurentă referitoare la admisibilitatea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, întrucât în speţă nu s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent în baza acestei legi, iar Legea nr. 99/1999 nu face distincţie, în ceea ce priveşte repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate de către instituţiile publice implicate în privatizare, între calitatea acestora de proprietare ale activelor societăţii.
Pentru motivele arătate, având în vedere că faţă de criticile formulate prin recursuri Decizia pronunţată în apel se vădeşte legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile pârâtelor vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentele-pârâte vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă în sumă de 2000 RON şi către intimatul-pârât Consiliul local Hunedoara în sumă de 145 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC C. SA şi A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 411 A din 23 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentele-pârâte la plata sumei de 2000 RON către intimata-reclamantă C.G.C. şi la plata sumei de 145 RON către intimatul-pârât Consiliul local Hunedoara, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9463/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9029/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
