ICCJ. Decizia nr. 9029/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9029
Dosar nr. 17730/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Asupra recursul civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanţi H.E. şi E.H. au chemat în judecată la data de 13 octombrie 2003 pe Primarul municipiului Timişoara solicitând să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de acesta şi obligarea la emiterea unei noi dispoziţii pentru restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, nr. top 19612 şi 19613 compus din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1628 mp.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 86/PI din 27 ianuarie 2004 a admis acţiunea reclamanţilor, a dispus anularea dispoziţiei nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi l-a obligat pe acesta să procedeze la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a imobilului în litigiu în condiţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
În pronunţarea acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timişoara a fost respinsă notificarea reclamanţilor prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, cu motivarea că bunul nu a fost preluat abuziv de stat, câtă vreme pentru a pleca definitiv din ţară, reclamanţii au înstrăinat imobilul către stat şi în condiţiile Decretului nr. 223/1974 şi au primit despăgubiri în valoare de 40.000 lei.
Totodată se menţionează în dispoziţie că în acelaşi sens sunt prevederile art. 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Tribunalul a considerat că HG nr. 409/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu este în conformitate cu legea pe care este chemată să o aplice iar nu să o modifice, aşa cum rezultă din pct. 1.4 lit. B) care reduce sfera de aplicare a legii, excluzând de la aplicarea ei imobilele înstrăinate statului în baza Decretului nr. 223/1974 pentru care s-a primit un preţ rezonabil, aşa cum este situaţia în cauza de faţă.
Constatând că pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 nu este conform cu Legea nr. 10/2001 tribunalul a admis excepţia de ilegalitate invocată de reclamanţi şi pe fond a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat şi este supus restituirii în natură, mai ales că nu a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995.
Apelul declarat de Primarul municipiului Timişoara împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1176 din 28 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de fond.
În termenul prevăzut de lege, împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs. Primarul municipiului Timişoara criticând-o ca fiind nelegală şi invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C . proc . civ.
Recurentul susţine în esenţă că instanţa de apel a interpretat greşit art. 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 deoarece legiuitorul a înţeles să considere că imobilele trecute în proprietatea statului la cererea proprietarilor care au părăsit ţara au primit despăgubiri, nu reprezintă o preluare abuzivă, aşa încât şi în temeiul acestor prevederi, în mod legal, i-a fost respinsă notificarea intimaţilor-reclamanţi.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În raport de principiul ierarhiei actelor normative se apreciază că, în mod corect, instanţa de apel ca şi instanţă de fond a considerat că dispoziţiile art. 1.4 lit. B) din HG nr. 458/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt în conformitate cu legea, iar dispoziţia nr. 1888/2003 emisă de primar încalcă prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin imobile preluate în mod abuziv, conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 se înţeleg „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia".
Prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 prevăd că „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării imobilului de către stat".
Din coroborarea dispoziţiilor legale expuse se desprinde concluzia că nu numai bunurile dobândite în baza unui titlu nevalabil adică dobândite fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării ci şi cele dobândite cu titlu valabil sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat.
Statuând prin pct. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 că în cazul în care persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat imobilul către stat cu plata unui preţ rezonabil, nu se consideră preluare abuzivă, Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 încalcă chiar legea în aplicarea căreia au fost elaborate, aşa încât în mod judicios tribunalul a admis a excepţia de ilegalitate invocate de intimaţi.
În raport de împrejurarea că prin dispoziţia nr.1888/2003 emisă de recurent s-a respins notificarea intimaţilor tocmai prin aplicarea pct. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003, Curtea consideră că în mod legal aceasta a fost anulată de instanţa de fond, soluţie menţinută şi de instanţa de apel, mai ales că Legea nr. 10/2001 are în vedere prevalenţa restituirii în natură (art. 1, art. 7 şi art. 9 ) faţă de măsurile reparatorii prin echivalent.
Semnificativă în cauză este şi împrejurarea că imobilul în litigiu este încă în proprietatea statului, nefiind înstrăinat ci ocupat pe baza unui contract de închiriere.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1176 din 28 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9397/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9119/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
