ICCJ. Decizia nr. 9463/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9463
Dosar nr. 19109/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 128 din 22 ianuarie 2004 reclamanţii B.I.I., R.O.L.R., B.E.F. şi B.V. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura Bucureşti pentru restituirea suprafeţei de 3,5 ha teren situat în Bucureşti, respectiv, măsuri reparatorii prin echivalent, sau, despăgubiri arătând că, Primăria Municipiului Bucureşti nu a răspuns notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 12 februarie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca fiind prematur introdusă acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii.
În esenţă, tribunalul a reţinut, că reclamanţii nu au făcut dovada epuizării procedurii administrative iniţiate de aceştia prin notificare.
S-a motivat că, în raport de procedura specială reglementată prin Legea nr. 10/2001 (art. 21-24) dreptul reclamanţilor de a se adresa instanţei pentru a obţine măsuri reparatorii în condiţiile acestei legi, ia naştere numai după epuizarea procedurii administrative prealabile, acest moment fiind marcat prin emiterea dispoziţiei (deciziei) motivate, prevăzute de art. 24 alin. (1) din lege, act care, în speţă nu s-a emis de către primărie.
Reclamanţii au formulat apel.
Prin Decizia civilă nr. 495/A din 7 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, apelul a fost admis, iar sentinţa a fost schimbată în tot, în sensul că s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut şi motivat, că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu se pot adresa direct instanţei de judecată, fiind obligaţi să urmeze mai întâi procedura administrativă specială. Că numai actul administrativ emis în cadrul acestei proceduri, respectiv dispoziţia (Decizia) emisă de deţinătorul imobilului, este supus controlului judecătoresc. Competenţa tribunalului fiind limitată la soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei (deciziei) dată în urma finalizării fazei administrative de rezolvare a cererii persoanei îndreptăţite, dispoziţie (decizie) care în speţă nu s-a emis, a conchis instanţa, acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă.
Împotriva deciziei menţionate, reclamanţii au declarat recurs invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând că, pe de o parte instanţa le-a încălcat liberul acces la justiţie, iar pe de altă parte, soluţia pronunţată este total greşită, deoarece fiind vorba de parcurgerea unei proceduri prealabile nu se poate vorbi de inadmisibilitate, ci de prematuritate în cazul nerespectării acesteia.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Este de reţinut în primul rând, că de fapt, litigiul poartă asupra unei proceduri prealabile impusă prin art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, obligatorie potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ.
Prin înscrisul aflat la fila 9 din dosarul instanţei de fond nr. 128/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii au făcut dovada că la 10 iulie 2001 au comunicat notificarea nr. 2538 Primăriei Municipiului Bucureşti conform art. 21 alin. (1) din lege.
În acţiunea formulată, reclamanţii au arătat că au notificat Primăria Municipiului Bucureşti prin executorul judecătoresc solicitând retrocedarea în natură a terenului însă nu a primit nici un răspuns (fila 3 dosar fond).
Potrivit art. 23 din legea menţionată, entitatea notificată avea obligaţia de a se pronunţa prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Prin urmare, reclamanţii au declanşat procedura prealabilă de restituire în natură a imobilului, conformându-se prevederilor legale precizate, în timp ce entitatea notificată (deţinătorul) nu a finalizat această procedură, respectiv, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a emite dispoziţia (Decizia) motivată cu privire la cererea de restituire în natură.
În atare situaţie, în mod greşit instanţele au respins acţiunea reclamanţilor ca prematură sau inadmisibilă, în loc să oblige Primăria Municipiului Bucureşti să emită dispoziţia motivată, adică să soluţioneze notificarea, obligaţie prevăzută de lege.
Procedând astfel, instanţele au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice, care urmează să fie casate.
În consecinţă, recursul se va admite, hotărârile pronunţate în cauză vor fi casate, iar pe fond Municipiul Bucureşti va fi obligat să soluţioneze notificarea emiţând dispoziţie (decizie) motivată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.I.I., R.O.L.R., B.E.F., B.V. împotriva deciziei nr. 495/A din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, a sentinţei nr. 139 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a, pe care le casează şi pe fond obligă Municipiul Bucureşti, prin Primarul general să soluţioneze notificarea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9633/2004. Civil. Legea 10/2001; suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 9397/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs → |
|---|
