ICCJ. Decizia nr. 9628/2004. Civil. + SUSPENDARE EXECUTARE DECIZIE ( legea 10/2001 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9628
Dosar nr. 27344/1/2004
Nr. vechi 8391/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.C., B.C.P., S.E., S.D.M., D.A. şi T.V. au contestat dispoziţiile nr. 50, 56 din 14 februarie 2002 emise de SC M. SA şi dispoziţia nr. 96 din 18 martie 2002 emisă de Primăria Tia Mare, solicitând anularea acestora.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că autorii reclamantelor au fost proprietarii unei suprafeţe de teren de 4336 mp în intravilanul comunei Tia Mare sat Danca şi a unei mori ţărăneşti cu valţuri, aflată pe teren, preluate abuziv prin Ordinul Ministerului Apărării nr. 16735/48 şi că în mod nelegal SC M. SA şi Primăria Tia Mare le-a respins notificările.
Tribunalul Olt, care prin sentinţa nr. 773 din 24 iunie 2002, a respins contestaţia, a reţinut că moara nu mai exista întrucât anterior anului 1989 a fost distrusă într-un incendiu iar în privinţa suprafeţei de 4334 mp teren a reţinut că 1680,81 mp reprezenta terenul pentru care SC M. SA Corabia a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 15/1941, 1000 mp reprezintă terenul pe care se află sediul Poliţiei Tia Mare, pentru care reclamanţilor li s-a făcut oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, acceptată în principiu, iar pentru suprafaţa de 2653,19 mp li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 moştenitorilor lui W.D., respectiv S.E. şi T.V.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a concluzionat că nu mai există posibilitatea restituirii în natură a imobilelor, reclamanţii având posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Decizia nr. 982 din 27 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul contestatorilor I.C., B.C., S.E., S.D.M., D.I. şi T.V., a schimbat sentinţa nr. 773/2002 a Tribunalului Olt şi a admis în parte contestaţia, anulând dispoziţiile nr. 50 şi 56 din 14 februarie 2002 emise de SC M. SA Corabia şi dispoziţia nr. 96 din 18 martie 2002 a Primăriei Tia Mare.
Pârâta SC M. SA Corabia a fost obligată la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 557.996.713 lei pentru construcţia morii şi în echivalentul sumei de 54.554.640 lei pentru terenul de 1860,81 mp, iar pârâta Primăria Tia Mare a fost obligată la măsuri reparatorii în echivalentul sumei de 32.433.060 lei pentru terenul în suprafaţă de 1000 mp.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut din conţinutul notificărilor şi a contestaţiei, că reclamanţii au solicitat în principal despăgubiri pentru imobilele ce au aparţinut autorilor lor şi chiar în subsidiar restituirea în natură, dar că tribunalul s-a rezumat a analiza numai îndreptăţirea reclamanţilor la restituirea în natură a imobilelor şi constatând că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru restituirea în natură a respins acţiunea, fără a analiza posibilităţile de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilele solicitate.
Instanţa de apel a concluzionat că SC M. SA Corabia deţine terenul în suprafaţa de 1680 mp, pentru care i s-a atestat dreptul de proprietate în temeiul HG nr. 834/1991, printr-un titlu necontestat şi ca efect al accesiunii, societatea rămâne şi proprietara construcţiei morii, aflată pe teren. Suprafaţa de 1000 mp, nu poate fi restituită în natură, deoarece Primăria Tia Mare a dat-o în administrare Poliţiei Tia Mare, care şi-a construit sediul. Ca urmare, Curtea a reţinut îndreptăţirea contestatorilor la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, altele decât cele băneşti, motivat de faptul că în decizie nu sunt incidente dispoziţiunile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Totodată s-a constatat că petiţionarii nu sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele enumerate în procesul verbal din 14 iunie 1948, reprezentând imobile prin destinaţie, deoarece nu este întrunită condiţia prevăzută de art. 6 alin. (2), ca acestea să nu fi fost distruse sau înlocuite. Expertiza efectuată în cauză a constatat că utilajele nu au fost preluate de SC M. SA odată cu imobilul şi nici nu existau fizic în patrimoniul acesteia.
Instanţa de apel a înlăturat şi apărările SC M. SA potrivit cărora fiind privatizată nu poate fi obligată la acordarea măsurilor reparatorii, această obligaţie revenindu-i A.V.A.S.-ului, cu motivarea că privatizarea s-a făcut prin vânzarea de acţiuni care sunt elemente ce vizează capitalul social, iar nu prin vânzarea de active.
Cât privesc măsurile reparatorii prin echivalent, aferente suprafeţei de 1000 mp, instanţa de apel a concluzionat că valoarea reală a terenului este de 32.473.000 lei conform expertizei şi nu de 20.000.000 lei potrivit evaluării efectuată de primărie.
Instanţa de apel a înlăturat ca neîntemeiată solicitarea contestatorilor de a li se restitui în natură suprafaţa de 260 mp deoarece din însumarea suprafeţelor deţinute de SC M. SA, Poliţia Tia Mare şi acelea reconstituite în temeiul Legilor nr. 18/1991 (1653 mp) s-ar depăşi suprafaţa totală aflată în proprietatea autorilor contestatorilor.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs SC M. SA şi contestatorii.
În motivarea recursului, SC M. SA Corabia arată că în mod greşit a fost obligată la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece fiind privatizată a înaintat notificările, A.P.A.P.S.-ului Dolj ţinută să-i despăgubească pe reclamanţi potrivit Legii nr. 10/2001.
Recurenta arată că nu era ţinută la acordarea măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent, de vreme ce contestatorii nu au probat că imobilul în cauză a intrat în patrimoniul M. SA fără titlu sau că procesul de privatizare la care a fost supusă societatea înainte de apariţia Legii nr. 10/2001 nu a fost în perfectă regulă.
Recursul contestatorilor I.C. şi T.V. vizează acordarea măsurilor reparatorii aferente utilajelor morii, imobile prin destinaţie şi acordarea în natură a măsurilor reparatorii pentru termenul de 1162 mp deţinut de poliţia Tia Mare, deoarece primăria s-a pronunţat numai în privinţa suprafeţei de 1000 mp deţinută de poliţie.
În situaţia în care moara a ars atâta timp cât a fost în posesia statului, contestatorii au solicitat obligarea deţinătoarei la acordarea despăgubirilor potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că autorul petiţionarilor a deţinut în proprietate în satul Danca comuna Tia Mare, un teren în suprafaţă de 4334 mp şi o moară ţărănească cu valţuri preluată prin ordinul M.Ap.I. nr. 16735/1948.
Moara ţărănească a ars, iar terenul de 1680 mp şi ruinele clădirii morii aflate pe acest teren sunt deţinute de SC M. SA care s-a privatizat şi a obţinut şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului potrivit HG nr. 834/1991.
În speţă, contestatorii nu au probat că imobilul în cauză a trecut fără titlu în patrimoniul SC M. SA sau că procesul de privatizare la care a fost supusă societatea s-ar fi efectuat cu încălcarea dispoziţiunilor legale. Faptul că societatea a cumpărat numai pachetul de acţiuni de la A.P.A.P.S. nu are nici o legătură cu patrimoniul societăţii. În temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (2) persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
În situaţia acestor imobile, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituţia publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiunile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Aşadar, indiferent dacă privatizarea s-a înfăptuit prin vânzarea de acţiuni sau active, notificarea se adresează instituţiei care a făcut privatizarea care acordă şi măsurile reparatorii prin echivalent.
În speţă, SC M. a înaintat notificarea contestatorilor prin adresa nr. 58 din 14 februarie 2002 în temeiul art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 A.P.A.P.S.-ului, filiala Dolj, care nu a soluţionat-o până în prezent, deşi A.V.A.S.-ul (fostul A.P.A.P.S.) este parte în proces.
Faţă de dispoziţiunile legale incidente, cărora SC M. SA s-a conformat, în mod greşit acesta a fost obligat la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. A.V.A.S.-ul, căruia i s-a înaintat notificarea în privinţa terenului de 1680 mp şi a morii urmează a o soluţiona.
Instanţa de trimitere a cauzei urmează a lămuri situaţia juridică a morii şi utilajelor, întrucât probele dosarului sunt incerte în legătură cu momentul şi cauzele producerii incendiului, a cauzelor inexistenţei utilajelor în patrimoniul societăţii, de vreme ce procesul verbal din 1948 atestă preluarea lor, iar inexistenţa utilajelor nu presupune înlocuirea sau casarea lor în lipsa unor probe în acest sens.
De asemenea instanţa de apel a acordat măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1000 mp teren deţinut de poliţia Tia Mare, deşi raportul de expertiză (pag. 176 dosar apel) atestă că aceasta deţine efectiv suprafaţa de 1162 mp iar contestatorii au solicitat în principal pentru această suprafaţă acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent şi în subsidiar în natură.
Este adevărat că prin adiţionarea suprafeţelor de teren dobândite de SC M., poliţia Tia Mare şi cele reconstituite în temeiul Legii nr. 18/1991 se depăşeşte suprafaţa de 334 mp solicitată de contestatori, dar instanţa a ignorat faptul că aceştia şi-au motivat pretenţiunile pe titlul de proprietate al autorului, care aplicat pe teren, atestă existenţa unei suprafeţe mai mari de 4575,53 mp şi că în raport de concluziile expertizei contestatorii şi-au majorat pretenţiunile. Aşadar instanţa de apel a lăsat nerezolvat capătul de cerere referitor la restituirea prin echivalent sau în natură a suprafeţei de 162 mp teren deţinut de poliţia Tia Mare.
Prin nesoluţionarea notificării adresată de SC M. SA, către A.P.A.P.S. Dolj, şi insuficienta lămurire a situaţiei juridice a morii şi utilajelor instanţa de apel şi cea de fond nu s-au pronunţat în limitele investirii impunându-se admiterea tuturor recursurilor şi în temeiul art. 313 C. proc. civ. casarea deciziei şi sentinţei cu trimiterea la tribunal.
Pe parcursul soluţionării recursului, a decedat S.E. în drepturile sale substituindu-se S.A.R., S.D., S.D.H. şi S.L.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii I.C. şi T.V. şi pârâta SC M. SA Corabia împotriva deciziei nr. 982 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 773 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Olt.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 967/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9547/2004. Civil. Stabilire pretentii. Recurs → |
|---|
