ICCJ. Decizia nr. 9773/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9773
Dosar nr. 17609/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2003, reclamanţii B.P. şi B.M., prin mandatar I.C., au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Suceava, prin primar, solicitând că prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 2549 din 8 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului Suceava şi restituirea în natură a apartamentului nr. 12 situat în Suceava.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia atacată s-a respins notificarea formulată pentru restituirea în natură a imobilului menţionat pe considerentul că acesta a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, oferindu-li-se despăgubiri, propunere cu care nu sunt de acord, deoarece imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, iar înstrăinarea către chiriaşi s-a făcut nelegal, contractul de vânzare cumpărare fiind lovit de nulitate absolută.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Fiind astfel investit, Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 151 din 2 martie 2004, a respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în speţă au fost respectate de către pârâtă dispoziţiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, prin aceea că înstrăinarea apartamentului în litigiu către fostul chiriaş s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 sens în care reclamanţilor nu li se pot stabili decât măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură.
În ceea ce priveşte excepţia de lucru judecat invocată de pârâtă, tribunalul a susţinut că în esenţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 4950/2002 s-a purtat între reclamanţii din prezenta acţiune, pe de o parte şi Primăria Suceava cu C.A., în calitate de pârâţi, pe de altă parte, având drept obiect constatarea nulităţii unui contract de vânzare cumpărare, pe când prezenta cerere vizează un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar în calitate de pârât fiind municipiul Suceava, astfel încât nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava care, prin Decizia civilă nr. 2152 din 6 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii care susţin că în mod greşit pârâta a înstrăinat apartamentul în litigiu în temeiul Legii nr. 112/1995, atâta timp cât la data încheierii vânzării cumpărării Statul Român nu a fost intabulat în cartea funciară cu acest imobil, fiind deci, de rea-credinţă, sens în care cumpărătorul C.A. nu poate fi considerat titularul dreptului de proprietate al apartamentului ci doar unul aparent, aşa încât în mod greşit instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe sub acest aspect.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, conform Legii nr. 10/2001, foştii proprietari persoane fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ai imobilului cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea Statului sau altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în proprietatea Statului sau altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Dacă imobilul a fost însă vândut fostului chiriaş, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/201 (14 februarie 2000), cum este şi cazul în speţă, persoanele îndreptăţite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a intabulării, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/ 2001 şi cum în mod just au reţinut şi cele două instanţe.
Faptul că Statul Român nu a fost intabulat cu acest imobil în cartea funciară motiv pentru care imobilul nu ar fi putut fi înstrăinat, este nerelevantă, în condiţiile în care, prin sentinţa civilă nr. 4950 din 15 noiembrie 2002 a Judecătoriei Suceava s-a respins ca nefondată acţiunea în constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare încheiat între Primăria Suceava şi Câmpanu Andrei în temeiul Legii nr. 112/1995.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în consecinţă în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.P. şi B.M. împotriva deciziei nr. 2152 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9823/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9708/2004. Civil. Conflict de munca, litigii... → |
|---|
