ICCJ. Decizia nr. 9814/2004. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9814
Dosar nr. 2959/2004
Şedinţa de la 25 noiembrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 4 mai 2004 G.Ş.S. şi M.M.A. în contradictoriu cu intimaţii B.I., B.A., Comisa judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava şi Prefectura Suceava au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 233 din 7 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava considerată potrivnică sentinţei civile nr. 2079/1999 a Judecătoriei Fălticeni.
Se mai arată în motivarea cererii că ambele cauze, purtate între ambele părţi litigante, pretenţiile deduse judecăţii au avut ca obiect stabilirea întinderii dreptului de constituire a numitului C.L. şi respectiv al reclamanţilor, în conţinutul şi în limitele stabilite prin dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2079/1999 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că numitul C.L. era îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate numai în limita suprafeţei de 100 mp teren, în timp ce prin Decizia a cărei revizuire se cere s-a statuat, în mod potrivnic, că reclamanţii ar fi dobândit prin subrogare în locul aceluiaşi C.L., un drept de constituire pentru 600 mp teren.
Asupra cererii de revizuire, astfel formulate:
Prin sentinţa civilă nr. 2079 din 30 septembrie 1999 pronunţată de Judecătoria Fălticeni, s-a admis în parte acţiunea în anularea titlului de proprietate, formulată de reclamantul G.Ş.S. împotriva pârâţilor B.A., Comisia municipiului Fălticeni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia judeţeană Suceava de aplicare a Legii fondului funciar şi în consecinţă, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 586 din 30 noiembrie 1994 emis pe numele L.C., pentru suprafaţa de 150 mp teren, dispunându-se modificarea titlului în acest sens.
S-a reţinut, în esenţă, că numitul C.L., în aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi a Legii nr. 4/1973, ca deţinător al construcţiei, a căpătat prin Decizia Consiliului popular Fălticeni un drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiilor pentru suprafaţa de 100 mp teren, iar, ulterior, B.A., prin cumpărarea de la aceştia nu a dobândit nici un drept asupra terenului.
Ca atare, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 pentru a se elibera titlu de proprietate reclamantului sau dobânditorului casei de locuit, C.L. neîncadrându-se în prevederile art. 8, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 18/1991, sau chiar art. 23 aceeaşi lege şi aceasta întrucât terenul nu a fost în patrimoniul CAP şi nu a fost atribuit pentru construcţia unei locuinţe.
Prin Decizia civilă nr. 233 din 7 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, după parcurgerea mai multor cicluri procesuale în aceeaşi cauză, s-a admis recursul declarat de reclamanţii B.I. şi B.A. împotriva deciziei civile nr. 2049/2002 a Tribunalului Suceava şi în rejudecare: s-a admis acţiunea reclamanţilor şi a fost obligat Prefectul judeţului Suceava să elibereze reclamanţilor ordin de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 600 mp teren, situat în Fălticeni; s-a respins, ca nefondată cererea de intervenţie formulată de intervenienţii G.Ş.S. şi M.M.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că:
Prin contractul autentificat de vânzare cumpărare nr. 2336/1978 G.M. a vândut numiţilor C.L. şi A., parte din construcţie, terenul aferent de 600 mp trecând la stat în temeiul Legii nr. 58/1974, terenul de sub construcţii însumând 106 mp iar împreună cu curtea împrejmuită având o întindere de 600 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2058 din 15 aprilie 1991 C.L. vinde reclamanţilor imobilul cumpărat, terenul fiind la aceea dată trecut la stat;
Obiectul cererii reclamanţilor este obligaţia prefectului la emiterea unui ordin prin care să li se constituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 600 mp, aferentă camerelor din casă şi anexelor gospodăreşti, pentru optima utilizare a construcţiilor dobândite;
Având în vedere că numiţii cumpărători C.L. şi A., la rândul lor, au vândut reclamanţilor construcţiile cumpărate de aceştia s-au subrogat în dreptul cumpărătorilor putând astfel să ceară constituirea unui drept propriu asupra terenului aferent construcţiilor.
Sub un prim aspect este de reţinut că prin hotărârea a cărei revizuire se cere, instanţa nu a luat în discuţie şi nu s-a pronunţat asupra unei eventuale excepţii a autorităţii lucrului judecat, cu referire la sentinţa civilă nr. 2079/1999, sub acest aspect cererea de revizuire fiind admisibilă.
Pe fond, însă, în ce priveşte condiţia triplei identităţii de părţi, obiect şi cauză, necesar a fi întrunită potrivit art. 1201 C. proc. civ., este de observat că, dacă, în adevăr pricinile s-au purtat între aceleaşi părţi (chiar dacă împreună şi cu alte părţi), în speţă, nu există identitate de cauză.
Este ştiut că, noţiunea de cauză, în ce interesează, se defineşte a fi fundamentul pretenţii formulate, fundament care nu se confundă cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care se întemeiază pretenţiile. Ca atare, identitatea de cauză trebuie să implice identitatea unei reguli de drept aplicabile faptelor, neputând deci exista autoritate de lucru judecat ori de câte ori temeiul juridic al celor două acţiuni este diferit.
Or, dacă aşa este, rezultă, din cele deja arătate, că în speţă fundamentul juridic al celor două acţiuni este diferit.
Astfel prima acţiune a fost soluţionată în considerarea faptelor în legătură cu care nu ar fi fost incidente Legea nr. 18/1991 pentru emiterea titlului de proprietate, întrucât, esenţial, terenul în litigiu nu a fost în patrimoniul CAP şi nu a fost atribuit în vederea edificării unei locuinţe.
Referitor la a doua acţiune, cadrul procesual în care s-a purtat judecata, a fost dat, ca fundament juridic, de incidenţa în speţă a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, obiectul acţiunii fiind emiterea, pe acest temei, de către prefect, a ordinului de atribuire în proprietate a terenului aferent construcţiei, casă de locuit.
Aşadar, cum sub acest aspect nu este întrunită în speţă condiţia triplei identităţi de care s-a făcut vorbire, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de G.Ş.S. şi M.M.A. împotriva deciziei civile nr. 233 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9820/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9772/2004. Civil. Excludere asociaţie. Recurs → |
|---|
