ICCJ. Decizia nr. 983/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 983
Dosar nr.3198/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 7 iunie 1999, M.M.M. a chemat în judecată pe fratele ei K.A., pentru partajarea imobilului compus din casă, garaj şi 1000 mp teren grădină, identic cu p.t.nr.2910 din CF 3424 Tg.Secuiesc, cerândsă-i fie atribuit şiintabulat pe numele său. Totodată, a solicitat să se constate existenţa unor cheltuieli utile şi necesare pe care le-a făcut cu bunul supus partajării urmând a fi scăzute din valoarea acestuia.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională a cărui obiect l-a restrânsulterior, la pretenţia de a-i fi atribuit bunul şi obligată reclamanta să restabilească situaţia anterioară modificărilor constructive pe care le-a adus imobilului.
Tribunalul Covasna, prinDecizia civilă nr. 446 din 15 noiembrie 2000, a admis în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională, a constatat că părţile sunt coproprietarii imobilului din litigiu, fiecare având o cotă parte de ½ din dreptul de proprietate asupra bunului, a efectuat partajul prin a-i atribui reclamantei imobilul, obligându-l să-i plătească pârâtului suma de 190 milioane lei reprezentând echivalentul cotei părţi cuvenite acestuia. Apoi, a anulat, ca netimbrate, capetele de cerere privind cheltuielile utile şi necesare, precum şi cererea reconvenţională referitoare la modificările constructive aduse imobilului. Totodată, a dispus intabularea dreptuluide proprietate asupra imobilului, în favoarea reclamantei.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 13 din 21 februarie 2003, a admis apelul pârâtului şi, schimbând în parte sentinţa, i-a atribuit imobilul din litigiu, obligându-l să-i plătească reclamantei suma de 190 milioane lei (echivalentul cotei-pârţi de ½), cu motivarea că aceasta din urmă, scoţând bunul la vânzare, nu are interes să-l păstreze, că, dimpotrivă, pârâtul este legat afectiv de bun şi doreşte să-l folosească.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute deart. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că instanţa de apel refuzându-iamânarea judecăţii şi trecând la dezbateri, a violat dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., că apelul fiind declarat peste termenul legal, în mod greşit i-a fost respinsă excepţia de tardivitate şi că, pe fond, atribuirea bunului, nu respectă voinţa defunctei lor mame.
Recursul este nefondat.
Mai întâi, procedura comunicării sentinţei apelate n-a fost îndeplinită la domiciliul alesde pârât, şi nici la domiciliul acestuia, potrivit art. 93 C. proc. civ., fiind, ca atare, viciată. În aceste condiţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ., faţă de care, cu temei instanţa de apel a respins, ca nefondată, excepţia de tardivitate a apelului.
Nu mai puţin, în şedinţa de judecată din 17 februarie 2003, instanţa de apel, refuzându-i reclamantei termenul cerut (pentru lipsă de apărare) a amânat, în condiţiile art.156 alin. (2) C. proc. civ., pronunţarea, dându-i astfel posibilitatea să depună concluzii scrise. Rezultă că instanţa de apel, suverană în a decide amânarea judecăţii, a făcut o corectă aplicare a textului de lege enunţat, fiind, ca atare, neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de recurentă.
În sfârşit, pe fondul cauzei, probele dosarului referă că reclamanta a făcut oferte de înstrăinare a imobilului, ceea ce denotă,într-adevăr, că, spre deosebire de pârât, nu are interes să-l păstreze.
În aceste condiţii, motivul din recurs, vizând neconcordanţa între probe şi concluzia instanţei din apel, se constată a fi nefondat. Totodată, critica adusă aprecierii făcută referitor la atribuire, vizează un motiv de netemeinicie care, nefiind prevăzut de art. 304 C. proc. civ., excede controlului judiciar pe calea recursului.
Aşa fiind şi întrucât n-au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.M.M. împotriva deciziei nr. 13/AP din 21 februarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7927/2004. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7061/2004. Civil → |
|---|
