ICCJ. Decizia nr. 9868/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9868
Dosar nr. 6033/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7 din 8 ianuarie 2003 revizuientul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatul K.T., revizuirea sentinţei civile nr. 332 din 27 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul K.T. şi au fost obligaţi pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin primarul General să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 760 mp şi construcţie.
S-a precizat că din actele noi reprezentate de sentinţa civilă nr. 267 din 11 septembrie 1952 a fostului Tribunal popular al raionului I.V.Stalin, procesul verbal nr. 195 din 31 octombrie 1952 de inventariere, evaluare şi predare, deciziunea nr. 584 din 30 aprilie 1953 a fostului Sfat popular al raionului 1 Mai, deciziunea nr. 45 din 8 ianuarie 1953 a fostului comitet executiv al Sfatului popular al Capitalei RPR, adresa nr. 27089 din 29 noiembrie 1953 a Secţiei financiare a Raionului 1 Mai şi adresa nr. 1149 din 29 octombrie 2002 SC A. SA rezultă că imobilul situat în Bucureşti, a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil, în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 111/1951.
S-a mai menţionat că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a stabilit o situaţie juridică diferită şi anume că imobilul a fost preluat fără titlu, împrejurare determinantă pentru soluţia pronunţată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 511 din 21 mai 2003 a respins cererea de revizuire.
S-a reţinut că, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
S-a arătat că, în speţă nu s-a făcut dovada că înscrisurile invocate au fost reţinute de partea potrivnică că acestea nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Prin încheierea din 11 martie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins în principiu cererile de intervenţie formulate de R.F., ş.a.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 903 din 6 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 511 din 21 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, cu motivarea că just prima instanţă a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 903 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat casarea în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a susţinut că înscrisurile prezentate reprezintă acte „noi", care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa şi care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la pronunţarea alte soluţii.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 322 din 27 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, definitivă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul T.K. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti care au fost obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, compus din 760 mp şi construcţie.
S-a reţinut că dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, a fost dobândit de A.S. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5048 din 10 februarie 1947, transcris. Succesiunea A.S. a fost culeasă de fiica acesteia, S.M.J., soţia reclamantului K.T. După decesul acesteia, survenit la data de 9 iunie 1986 reclamantul a dobândit calitatea de moştenitor.
S-a mai precizat în considerente că nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către Statul Român în temeiul unui titlu valabil şi a fost considerată întemeiată acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale art. 322 C. proc. civ. şi anume că, după darea hotărârii definitive a cărei revizuire se cere, să se fi descoperit înscrisuri doveditoare reţinută de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Faţă de considerentele menţionate recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul General împotriva deciziei instanţei de apel va fi respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 903 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi a încheierii de şedinţă din 11 martie 2004 au declarat recursuri şi intervenienţii T.A.V.T., succesoare a intervenientei G.M., decedată la data de 24 decembrie 2004, R.F. şi R.E. au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că: 1 greşit a fost respinsă în principiu cererea lor de intervenţie, prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2004; au un interes propriu, legitim, născut şi actual în calitate de proprietari ai apartamentelor situate la etajul III, în imobilul în litigiu, dobândite în condiţiile Legii nr. 112/1995. 2 sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât prin înscrisurile prezentate s-a făcut dovada că naţionalizarea imobilului nu s-a făcut în temeiul Decretului nr. 92/1950 ci în baza Decretului nr. 111/1951; 3. deşi reclamantul a revendicat o construcţie compusă din parter şi 2 etaje, acţiunea a fost admisă şi pentru etajul III, edificat de Statul Român după data naţionalizării.
Recursurile intervenienţilor urmează să fie respinse pentru următoarele considerente:
R.F. şi R.E. precum şi G.M. au formulat la data de 25 septembrie 2003 cereri de intervenţie intitulate „în interesul apelantului revizuient, Municipiul Bucureşti". În motivarea cererilor au arătat că sunt proprietari, în temeiul contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 la data de 29 martie 1999 şi respectiv 3 iulie 1997, pentru două din apartamentele aflate la etajul III al imobilului în litigiu, etaj edificat după preluarea bunului prin hotărâre judecătorească pronunţată în baza Decretului nr. 111/1951. Acţiunea în revendicare a fost admisă prin hotărârea a cărei revizuire a fost cerută şi a fost obligat Municipiul Bucureşti să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul deşi acesta, nemaiavând calitate de proprietar nu avea calitate procesuală pasivă.
Faţă de conţinutul cererilor de intervenţie, prin care intervenienţii au invocat un drept ce le aparţine, corect curtea de apel a calificat ca „intervenţie în interes propriu" [art. 49 alin. (2) C. proc. civ.]
Potrivit art. 50 alin. (2), cererea de intervenţie în interes propriu se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.
Cum în speţă cererile de intervenţie au fost făcute în apel, corect Curtea de Apel Bucureşti le-a respins ca inadmisibile prin încheierea din 11 martie 2004.
În raport de împrejurarea că intervenienţii nu au calitatea de parte în prezenta pricină, aceştia nu pot solicita modificarea hotărârii pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Faţă de considerentele menţionate, urmează să fie respinse ca nefondate recursurile intervenienţilor T.A.V.I., R.F. şi R.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii Municipiul Bucureşti, prin Primar General, T.A.V.T., R.F. şi R.E. împotriva deciziei civile nr. 903 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9880/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9625/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
