ICCJ. Decizia nr. 9873/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9873
Dosar nr. 8642/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 4 februarie 2003 reclamanta P.M. a chemat în judecată Primăria comunei Ludeşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând valoarea unei mori şi a terenului aferent în suprafaţă de 1720 mp, situate în comuna Ludeşti, judeţul Dâmboviţa, proprietatea autorului său P.N., preluată în mod abuziv în anul 1961.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a notificat Primăria comunei Ludeşti şi a solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului menţionat.
A mai precizat reclamanta că Primarul comunei Ludeşti a comunicat că P.G.N. a figurat înscris în registrul agricol 1951-1955 cu un local moară, precum şi că deţinătorul bunului nu a putut fi identificat.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 672 din 12 decembrie 2003 a admis acţiunea şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1500 mp teren, moară şi utilaje.
S-a reţinut că P.G.N., soţul reclamantei, a deţinut în proprietate suprafaţa de 1500 mp teren pe care se afla o moară ţărănească dotată cu utilaje. Autorul reclamantei a figurat înscris cu aceste bunuri în fosta Cameră de Comerţ şi Industrie Târgovişte (filele 24, 27), precum şi în registrul agricol al comunei Ludeşti în anii 1951-1955 (fila 2). Imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1961 iar construcţia şi mijloacele nu mai există în prezent.
S-a considerat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 1311 din 26 aprilie 2004 a admis apelurile declarate de reclamanta P.M., precum şi de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 672 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru bunurile menţionate în dispozitivul sentinţei la suma de 1.225.970.683 lei.
S-a arătat că prin raport de expertiză efectuată în apel, în conformitate cu prevederile HG nr. 498/2003 cuprinzând Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost stabilită valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent ce urmează să fie acordate reclamantei faţă de împrejurarea că restituirea în natură a bunului nu este posibilă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1311 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că.
1. capătul de cerere având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1500 mp teren nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991.
2. imobilul-moară este supraevaluat.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu compus din 1500 mp teren, moară ţărănească şi utilaje, situat în comuna Ludeşti, judeţul Dâmboviţa, a fost preluat în mod abuziv din proprietatea autorului reclamantei, P.G.N. de către fosta întreprindere M. Găeşti, persoană juridică ce nu mai există în prezent.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert N.R., completat în apel s-a stabilit că moara şi utilajele nu mai există, precum şi că valoarea bunurilor preluate de stat este de 1.225.970.683 lei.
Prin art.10 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, care se referă la situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial au fost reglementate atât restituirea în natură cât şi atunci când aceasta nu mai este posibilă, măsurile reparatorii prin echivalent.
Imobilului în litigiu situat în intravilanul comunei Ludeşti, judeţul Dâmboviţa îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel cum just a reţinut instanţa de apel.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1311 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1016/2004. Civil. Despagubiri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9877/2004. Civil → |
|---|
