ICCJ. Decizia nr. 10437/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10437
Dosar nr. 5167/46/2005
Şedinţa publică din 18 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 19 aprilie 2004, reclamanţii V.V., V.L. şi V.D.I. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Buzoieşti şi SA A. Ioneşti, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a suprafeţei intravilane de 5000 mp şi unei case, precum şi acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate (anexe şi o parte din casă).
În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanţii au susţinut că:
- sunt moştenitorii defunctului V.S.R., proprietarul suprafeţei intravilane de 5000 mp, unei case cu 7 camere, unei magazii cu părul de 24 mp, unui grajd cu fanar şi unei curţi şi grădini de 0,5 ha, imobile care au fost preluate de stat în anul 1959, prin cedare.
- fosta G.A.C. Ioneşti a demolat 4 camere, magazia cu patul şi grajdul cu fânar, iar cu materialele rezultate din demolare a realizat o magazie de 360 mp, un atelier, şoproane şi birouri;
- imobilele menţionate au trecut succesiv la fosta C.A.P. Ioneşti şi apoi, în anul 1990, la SA A. Ioneşti;
- au solicitat, prin notificare formulată conform Legii nr. 10/2001, restituirea acestor bunuri dar în anul 2002, SA A. Ioneşti, cu acordul primăriei pârâte, a vândut toate utilajele, magazia, atelierul şi şoproanele, rămânând numai cu birourile;
- ulterior anului 2002, din construcţia rămasă şi gardul existent au fost furate 3 sobe de teracotă, 6 uşi, 10 ferestre, o poartă metalică de 3 m. şi 6 panouri de beton.
Pe parcursul procesului, reclamanţii au precizat că solicită:
- anularea Dispoziţiei nr. 591 din 19 august 2004, prin care primarul comunei Buzoieşti le-a respins notificarea;
- restituirea în natură a casei cu 3 camere şi terenului de 5000 mp, situate în comuna Buzoieşti, sat Ioneşti;
- stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru construcţiile demolate (4 camere, magazie, patul şi grajd);
- obligarea pârâţilor la emiterea deciziei/dispoziţiei de acordare a acestor măsuri reparatorii;
- obligarea SA A. la plata sumei de 300.000.000 lei despăgubiri pentru degradările aduse imobilului ulterior notificării.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 48 din 26 aprilie 2005, a admis în parte acţiunea completată şi, în consecinţă, a anulat dispoziţia atacată, a dispus restituirea în natură, către reclamanţi, a suprafeţei de 4896 mp şi unei case cu 3 camere, a constatat că aceştia sunt îndreptăţiţi să primească 70.447.000 lei despăgubiri pentru construcţiile demolate (casă cu 4 camere, patul cu magazie, grajd cu fanar) şi le-a obligat pe pârâte la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, instanţa i-a obligat pe reclamanţi să-i plătească pârâtei SC A. suma de 17.402.000 lei, contravaloarea îmbunătăţirilor aduse casei cu 3 camere.
S-a reţinut că:
- în anul 1926, V.R. a primit de la V.S., prin donaţie, mai multe imobile, inclusiv suprafaţa de 5000 mp, situată în intravilanul comunei Buzoieşti, sat Ioneşti;
- pe terenul menţionat donatarul V.R. a edificat o casă cu 7 camere, o magazie, un grajd şi un fanar.
- în anul 1959, anterior decesului proprietarului, V.A., fiul acestuia, a dat o declaraţie prin care a cedat, în favoarea Sfatului Popular al comunei Ioneşti, folosinţa veşnică a imobilelor tatălui său;
- această declaraţie nu are nici o relevanţă juridică, deoarece singurul în măsură să dispună de imobile era proprietarul V.R., care a decedat în anul 1970;
- imobilele au fost preluate aşadar de stat fără titlu şi, în anul 1991, au ajuns la SA A. Ioneşti (de la C.A.P. Ioneşti), care, la 1 octombrie 2003, a predat reclamanţilor, moştenitori ai defunctului proprietar, casa cu 3 camere;
- expertiza efectuată în cauză a evidenţiat că terenul are suprafaţa de 4896 mp, iar celelalte 4 camere ale casei, precum şi anexele, au fost demolate;
- potrivit art. 2, art. 3, art. 10-11 din Legea nr. 10/2001 şi HG nr. 614/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului intravilan şi a casei cu 3 camere, precum şi la despăgubiri pentru construcţiile demolate;
- pe de altă parte, în baza principiului îmbogăţirii fără justă cauză, reclamanţii trebuie să-i plătească SA A. contravaloarea îmbunătăţirilor aduse casei cu 3 camere.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 91 din 19 mai 2006, a admis apelurile declarate de pârâte, schimbând sentinţa, în sensul respingerii acţiunii şi a respins apelul reclamanţilor.
S-a reţinut că:
- în privinţa suprafeţei intravilane de 5000 mp, reclamanţii au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, conform legii fondului funciar;
- restituirea terenului menţionat a avut loc integral dar pe un alt amplasament deoarece amplasamentul iniţial era ocupat de SA A. Ioneşti, care a preluat patrimoniul fostei C.A.P.;
- reclamanţii nu au contestat titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru această suprafaţă;
- drept consecinţă, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi pct. 8 din HG nr. 489/2003, reclamanţii nu mai pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea precizată;
-despăgubirile acordate reclamanţilor au fost stabilite printr-un raport de expertiză pe care aceştia nu l-au contestat;
- prima instanţă a stabilit corect cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâte.
Reclamanţii au declarat recurs, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului de 5000 mp, majorarea cuantumului despăgubirilor la 339.795.695 lei, precum şi înlăturarea obligării lor la plata contravalorii îmbunătăţirilor.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenţii au susţinut că:
-titlul de proprietate menţionat în hotărârea atacată se referă la un teren agricol extravilan care a aparţinut lui V.S., bunicul lor şi a fost luat în folosinţă de persoana responsabilă cu aplicarea legii fondului funciar în satul Ioneşti;
- au solicitat restituirea în natură a unui teren intravilan de 5000 mp, preluat abuziv de la V.R. (tatăl lor) şi deţinut la data notificării de către pârâta SC A. S.A. Ioneşti;
- din terenul intravilan menţionat, SC A. SA Ioneşti a vândut 4846 mp unei alte societăţi, în anul 2002, precum şi 154 mp, către S.G., care în anul 2005 a ridicat aici o construcţie de 40 mp;
-valoarea reală a construcţiilor demolate se ridică la 339.795..695 lei, iar aşa zisele îmbunătăţiri sunt de fapt descompletări.
Prima critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- reclamanţii au solicitat, în baza Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri intravilane şi extravilane care au aparţinut autorului lor, inclusiv suprafaţa de 5000 mp în discuţie;
- în titlul de proprietate emis ca urmare a cererilor menţionate este trecută însă doar o suprafaţă extravilană de 5009 mp;
- aşadar, terenul intravilan în litigiu nu a fost restituit reclamanţilor conform legii fondului funciar, ceea ce înseamnă că instanţa de apel a interpretat greşit titlul de proprietate emis în favoare reclamanţilor şi, totodată, a reţinut greşit că în speţă ar fi incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001;
-de altfel, la 1 octombrie 2003, un reprezentant al Asociaţiei A. Ioneşti a predat reclamantului V.V., prin proces verbal, terenul în discuţie, precum şi 3 camere existente din construcţia iniţială.
Celelalte critici formulate de recurenţi presupun reanalizarea materialului probator şi, ca atare, nu se regăsesc printre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis şi drept consecinţă, se va modifica în parte Decizia atacată, în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâte.
Totodată, va fi menţinută dispoziţia din decizie referitoare la respingerea apelului declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii V.V., V.L., V.D.I. împotriva deciziei nr. 9l/A din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că respinge apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Buzoieşti SC A. S.A. Ioneşti, împotriva sentinţei nr. 48 din 26 aprilie 2005 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Menţine dispoziţia din decizie referitoare la respingerea apelului declarat de reclamanţii V.V., V.L., V.D.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10391/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10382/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
