ICCJ. Decizia nr. 10621/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.10621
Dosar nr. 9179/2005
Şedinţa de la 15 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea dată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, la 17 februarie 2005, în dosarul nr. 436/2005, a fost admisă excepţia de conexitate şi, potrivit dispoziţiilor art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 164 C. proc. civ. s-a trimis cauza privind pe reclamantul I.I. şi pe pârâţii M.A. şi A.E. Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, în vederea întrunirii cu pricina care face obiectul dosarului nr. 306/2004.
Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 222 din 15 martie 2005, a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului. În temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 164 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 16 din 27 aprilie 2005, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că „în condiţiile în care judecătoria nu a invocat propria necompetenţă, ci a apreciat că operează o prorogare de competenţă în favoarea tribunalului investit cu un litigiu aflat în strânsă legătură cu pricina pe care o soluţiona" nu este îndeplinită situaţia premisă pentru un conflict negativ de competenţă. Se analizează însă dispoziţiile incidente în materia conexităţii, în vederea stabilirii instanţei competente, deoarece excepţia conexităţii, invocată de instanţe, a produs ca efect dezinvestirea succesivă a judecătoriei şi tribunalului.
Potrivit art. 164 alin. (1) C. proc. civ. pot fi întrunite pricini care se află înaintea aceleiaşi instanţe sau la instanţe deosebite de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.
Or, în cauză, cele două pricini nu sunt în acelaşi grad de jurisdicţie. Acţiunea care are ca obiect anularea actului de adjudecare, este la faza procesuală a judecării, în primă instanţă, iar litigiul privitor la partajul bunurilor se judecă de instanţa de apel, cu evocarea fondului, în temeiul art. 297 C. proc. civ.
De aceea, nefiind incidente dispoziţiile art. 164 alin. (1) C. proc. civ., competenţa să soluţioneze în fond cererea pentru anularea actului de adjudecare este judecătoria ca instanţă de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care, invocând art. 3041 C. proc. civ., prezintă istoricul procesului de partaj purtat de părţi şi contextul în care intimatul-reclamant a formulat cerere pentru anulare act, înregistrată la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, iar în finalul declaraţiei de recurs apreciază că tribunalul este instanţa competentă să soluţioneze cererea, deoarece, prin Decizia civilă nr. 277/A din 26 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 306/2004, procesul de partaj a fost soluţionat în fond tot la tribunal.
Recursul este nul.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.1, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 3041 C. proc. civ., invocat de recurentă, prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304.
În prezenta cauză, recurenta, căreia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 9 iunie 2005, a declarat recurs la data de 14 iunie 2005, iar în declaraţia de recurs nu formulează critici care să privească modul de aplicare a art. 164 C. proc. civ., text pe care curtea de apel şi-a întemeiat soluţia pronunţată prin hotărârea atacată.
Recurenta prezintă modul de desfăşurare a procesului de partaj, contextul în care intimatul-reclamant a formulat acţiune pentru constatare nulitate act şi apreciază că tribunalul (care a soluţionat deja pricina cu care urma să se întrunească această acţiune) este instanţa competentă să soluţioneze cererea în fond, fără să critice soluţia pronunţată prin hotărârea atacată, în raport de prevederile legale care fac posibilă întrunirea mai multor pricini.
Or, potrivit art. 3041 C. proc. civ., indicat de recurentă, pot fi invocate şi dezvoltate şi alte motive de recurs decât cele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., însă partea trebuie să invoce motive de recurs şi nu să facă simple aprecieri, iar în motivele invocate trebuie să se refere la modul de judecată al instanţei şi nu la împrejurări care nu privesc legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.
Prin urmare, constatându-se că recurenta nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 302 lit. c) şi art. 3041 C. proc. civ. şi că nu există motive de ordine publică pentru a se aplica art. 306 alin. (2) C. proc. civ. conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâta A.E. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 106/2005. Civil. Ordonanta presedintiala.... → |
|---|
