ICCJ. Decizia nr. 1232/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1232
Dosar nr. 27031/1/2005
Nr. vechi 10569/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 octombrie 2003, reclamanţii T.E. şi G.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Oradea anularea dispoziţiei nr. 1363 din 2 septembrie 2003 şi aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul dobândit de autorul lor, T.A., prin cumpărare, a fost expropriat prin Decretul nr. 635/1965.
Deşi titlul autorului lor nu a fost înscris în cartea funciară, calitatea de posesor la data preluării, constituie prezumţie de proprietate care, în cauză se coroborează şi cu un act translativ de proprietate.
În drept, au invocat prevederile art. 22, art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi ale HG nr. 498/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 888/C din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Bihor a fost admisă acţiunea, anulată dispoziţia nr. 1363 din 2 octombrie 2003 şi obligarea pârâtului să emită o dispoziţie de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1044 mp, cu nr.top 4851/12 din C.F. Oradea.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanţii se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la restituire, terenul fiind preluat de la autorul acestora, filiaţia reclamanţilor fiind dovedită cu actele de stare civilă depuse la dosar.
În ceea ce priveşte modalitatea de restituire a imobilului, s-a reţinut că întrucât pe teren sunt construite blocuri, nu este posibilă restituirea în natură, astfel încât se impune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, ce se va stabili în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Apelul pârâtului a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 435/2005 A, a Curţii de Apel Oradea, reţinându-se că exproprierea s-a realizat de la autorul reclamanţilor, T.A., astfel încât, faţă de prevederile art. 22.1 pct. c din HG nr. 498/2003 pentru dovedirea dreptului de proprietate este suficientă indicarea actului de expropriere.
Această împrejurare se coroborează şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că terenul a fost înscris în evidenţele fiscale pe numele autorului reclamanţilor.
Temeinic s-a reţinut deci, atât calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor, cât şi stabilirea ca modalitate de reparaţiune a măsurilor prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care a susţinut că imobilul a trecut în proprietatea Statului român prin expropriere de la alte persoane, K.L., M.I. şi K.L. jr. şi nu de la autorul reclamanţilor, care nu apare ca proprietar tabular în evidenţele funciare.
Prin urmare, temeinic a fost emisă dispoziţia atacată, prin care a fost respinsă notificarea reclamanţilor.
Recursul nu este fondat.
Instanţele au reţinut temeinic, calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, calitate justificată cu actele depuse la dosarul cauzei şi care întrunesc cerinţele de „acte doveditoare" în conformitate cu prevederile art. 22 din lege.
Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare şi interpretare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, prin acte doveditoare se înţeleg „orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică", categorii în care sunt incluse şi actele sub semnătură privată, precum şi, potrivit art. 22.1 lit. c), în cazul exproprierii prevăzute de art. 11 din lege, indicarea actului de expropriere.
Textul legal indicat extinde conţinutul noţiunii de acte doveditoare ale dreptului de proprietate, incluzând în această categorie nu numai actele prevăzute de dreptul comun în materia probaţiunii proprietăţii imobiliare, dar şi, orice alte acte care atestă deţinerea proprietăţii, fiind deci evidentă intenţia legiuitorului de a asigura aplicarea dispoziţiilor actului de reparaţiune tuturor persoanelor cărora le-au fost preluate în mod abuziv bunurile în perioada vizată de dispoziţiile art.1 din lege în acord cu spiritul de reparaţii al acestui act normativ.
Ori, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26 ianuarie 1949, act care a primit dată certă prin înregistrare la organele fiscale, autorul reclamanţilor a cumpărat imobilul în litigiu, înscris în C.F. Oradea sub nr.top 4851/30, imobil pe care l-a stăpânit până la data exproprierii.
Prin Decretul nr. 635/1965 nemişcătorul în suprafaţă de 1044 mp a fost expropriat de la autorul reclamanţilor (poziţia 3 din tabelul actului de expropriere), imobilul fiind identificat în acelaşi C.F., dar sub un alt nr.top, respectiv 4851/12, urmare a dezmembrărilor succesive ale imobilelor înscrise în această carte funciară.
Terenul la care se referă recurenta este înscris în C.F. 8252 Oradea, nr.top 4851/30 şi era, la data exproprierii efectuată de stat în baza aceluiaşi act normativ, în proprietatea unei alte persoane, R.T., pe numele căreia s-a şi realizat preluarea bunului.
Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile recurentei sub aspectul menţionat, instanţele stabilind temeinic atât dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar şi identitatea între terenul ce a constituit obiectul preluării şi cel pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii.
Faţă de cele ce preced, recursul formulat se vădeşte a fi nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 435/A din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1559/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10621/2005. Civil → |
|---|
