ICCJ. Decizia nr. 111/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 111
Dosar nr. 37.278/3/2005
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 ianuarie 2005, reclamanta T.V. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 285 din 8 decembrie 2004 şi obligarea părţii adverse la acordarea despăgubirilor cuvenite pentru moara situată în com. Onişcani, jud. Bacău.
În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că:
- imobilul în discuţie a aparţinut defunctului J.G., tatăl său, de la care a fost preluat de Statul Român în anul 1960;
- ulterior, moara s-a aflat în administrarea SC I. SA Bacău şi a fost vândută în anul 1992 unei persoane care a demontat-o;
- deşi pentru terenul aferent a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate, prin Decizia contestată pârâta i-a respins notificarea pe considerentul că nu ar fi depus actele de proprietate a morii.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 282 din 4 mai 2005, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1570 din 23 noiembrie 2006, a admis contestaţia, a anulat Decizia atacată şi a obligat-o pe pârâtă să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru moara situată în com. Onişcani (în prezent com. Filipeşti), jud. Bacău.
S-a reţinut că.
- reclamanta a dovedit că moara solicitată, în prezent demolată, a aparţinut defunctului său tată şi a fost preluată abuziv de stat;
- în consecinţă, pârâta a respins greşit notificarea, reclamanta fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001, republicate în temeiul Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 374 din 29 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reţinând că despăgubirile cuvenite reclamantei vor fi stabilite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri şi, pe fond, respingerea contestaţiei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că:
- potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, competenţa soluţionării notificărilor prin care se solicită măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate revine în exclusivitate primăriei locale;
- până la data emiterii deciziei contestate reclamanta nu a depus actele doveditoare a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat;
- nu are competenţa să acorde măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună acordarea unor asemenea măsuri.
Prima critică a fost formulată pentru prima oară în recurs şi, ca atare, nu poate fi analizată, recurenta încălcând regula omisso medio.
Cea de-a doua critică este nefondată deoarece reclamanta a prezentat pârâtei un act emis de Arhivele Statului ce atestă că în perioada 1958-1962, autorul acesteia figura ca proprietar al morii revendicate.
Ultima critică este însă fondată deoarece, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare), pârâta nu poate fi obligată să acorde persoanei îndreptăţite măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună asemenea măsuri entităţii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin decizie/dispoziţie motivată.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul modificării ultimei hotărâri, admiterii apelului, schimbării sentinţei şi obligării pârâtei la emiterea unei dispoziţii motivate cu propuneri de despăgubiri pentru moara revendicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 374 din 29 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 1570 din 23 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi schimbă parţial sentinţa astfel:
Obligă A.V.A.S. să emită dispoziţie cu propuneri de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru moara din comuna Onişcanu în prezent Comuna Filipeşti, judeţul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1178/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1097/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
