ICCJ. Decizia nr. 1130/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1130
Dosar nr. 1328/2/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 783 din 21 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de restituire în natură, invocată de către pârâţi; s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor de a solicita restituirea în natură; s-a admis contestaţia formulată de reclamanţii Ţ.P.R.S. şi Ţ.T.F. şi s-a anulat Decizia nr. 4895 din 12 decembrie 2001 emisă de R.N.P.R., D.S. Bucureşti; a fost obligată pârâta să restituie în favoarea reclamanţilor Decizia de restituire în natură a imobilului în litigiu; s-a respins cererea reconvenţională ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 711 din 13 iunie 1929, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia a III-a, i s-a atribuit numitului A.C. în deplină proprietate imobilul compus din două bucăţi de curte cu o casă mică, 0,3856 mp din moşia Buciumeni în suprafaţă de 21795 mp.
Prin procesul verbal din 1 septembrie 1948, imobilul a fost preluat de la numitul A.C., moştenitorii acestuia fiind reclamanţii, conform certificatelor de moştenitor nr. 352/1957 eliberat de notariatul Raionului Orăşenesc, nr. 21306 din 16 noiembrie 1994 eliberat de Notariatul sectorului 1 Bucureşti şi respectiv nr. 1/2003 eliberat de B.N.P. I.T.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond, a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, înlăturând susţinerea pârâtei, că în cauză nu ar fi incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât construcţiile nu se încadrează în cele prevăzute de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 1/2000.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, pârâta R.N.P.R. D.S. Bucureşti, susţinând că, în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a lui Ţ.P.R.S., cât şi excepţia inadmisibilităţii de restituie în natură a imobilului, întrucât aceasta nu se află în circuitul civil, iar terenurile forestiere se revendică în temeiul Legii nr. 1/2000 şi nu în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte expertizele tehnice efectuate, apelanta a susţinut, că acestea au lămurit instanţa cu privire la obiectivul, stabilit dacă imobilul în litigiu se regăseşte în actele de proprietate ale reclamanţilor sau nu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 188/A din 13 aprilie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de D.N.P.R. D.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 783 din 21 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, cu privire la excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de restituie în natură a imobilului, că reclamanţii-intimaţi aveau dreptul să solicite restituirea, în temeiul Legii nr. 10/2001, făcând şi dovada calităţii de persoane îndreptăţite, în sensul art. 3 din aceeaşi lege.
A mai reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât construcţia nu se încadrează în cele prevăzute de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, nefiind considerată ca existentă pe un teren forestier ce a făcut parte dintr-o exploataţie forestieră la data trecerii în proprietatea statului.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs R.N.P.R. D.S. Bucureşti, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
- în mod greşit ambele instanţe au respins excepţia lipsei calităţii procesuale a numitului Ţ.P.R.S. de reprezentant în justiţie pentru Ţ.T.F., având în vedere că procura depusă la dosarul cauzei nu îndeplineşte cerinţele art. 162 din Legea nr. 105/1992;
- terenul şi construcţia, face parte din fondul forestier, fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Dezvoltând acest motiv de recurs pârâta a susţinut, că în temeiul Legii nr. 1/2000, intimaţilor reclamanţi li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 10 ha, din care 4 ha teren cu vegetaţie forestieră în imediata vecinătate a imobilului în litigiu, nerespectând dispoziţiile art. 31 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 1/2000.
Sub acest aspect, intimaţii-reclamanţi nu au făcut dovada că deţin în proprietate o suprafaţă minimă pentru construirea unui ocol silvic, astfel încât să devină aplicabile prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 1/2000.
Printr-un ultim motiv de recurs, pârâta a criticat rapoartele de expertiză dispuse şi efectuate în cauză, întrucât nu au lămurit dacă imobilul în litigiu se regăseşte în actele de proprietate ale autorilor intimaţilor-reclamanţi sau nu.
Recursul nu este întemeiat.
Referitor la critica vizând excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al intimatului reclamant Ţ.P.R.S. pentru Ţ.T.F., în sensul că procura ar fi nulă întrucât nu îndeplineşte cerinţele art. 162 din Legea nr. 105/1992.
Potrivit art. 162 din Legea nr. 105/1992, „Actele oficiale întocmite sau legalizate de către o autoritate străină pot fi folosite în faţa instanţelor române, numai dacă sunt supralegalizate pe cale administrativă ierarhică şi în continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnăturilor şi sigiliul".
Textul legal citat se referă la condiţiile ce trebuie îndeplinite de actele oficiale întocmite sau legalizate de o autoritate străină pentru a fi folosite în faţa instanţelor române, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă.
Procura în discuţie, a fost întocmită şi autentificată de Ambasada României din Paris, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, îndeplinesc şi o serie de acte notariale, printre care şi autentificarea înscrisurilor.
În raport ce cele expuse, în mod corect ambele instanţe au respins excepţia invocată de pârâta recurentă şi reiterată în recurs.
Şi cel de al doilea motiv de recurs este nefondat.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestuia terenurile ale căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Interpretarea ce trebuie dată acestui text este aceea că sunt exceptate doar terenurile care au fost solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, neocupate de construcţii.
În speţă, terenurile nu au fost solicitate în temeiul Legii fondului funciar iar construcţia nu face parte, din cele prevăzute de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, respectiv aflate pe exploataţiile forestiere.
Din procesul verbal de preluare din 1 ianuarie 1948, cât şi din sentinţa civilă nr.711/1929, rezultă că terenul era plantat cu pomii fructiferi, iar construcţia era o casă de locuit, aşa încât nu poate fi considerată o exploataţie forestieră.
Din probele existente la dosar, rezultă că intimaţii- reclamanţi şi-au dovedit atât calitatea de persoane îndreptăţite cât şi dreptul de proprietate al antecesorilor lor, astfel încât şi ultima critică este nefondată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.N.P.R. D.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 188/A din 13 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Obligă pe recurenta R.N.P.R. D.S. Bucureşti la 3500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimaţii Ţ.P.R.S. şi Ţ.T.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10293/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9920/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
