ICCJ. Decizia nr. 1172/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1172
Dosar nr. 28046/1/2005
(nr. vechi 11584/2005.
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 aprilie 2005 reclamantul Ş.A. a chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi a solicitat obligarea acestuia ca în temeiul art. 24 alin. (19 din Legea nr. 10/2001 să emită decizie sau dispoziţie motivată care să cuprindă oferta de restituire în natură sau prin echivalent privind imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, nr.top. 4661/III, imobil expropriat prin Decretul nr. 89/1984.
În motivarea acţiunii se arată că a notificat primăria, în termen legal la 4 ianuarie 2001, fără a primi însă răspuns.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 805 din 22 iunie 2005 a admis în parte acţiunea reclamantului, a obligat pârâtul să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra notificării formulată de reclamant. Pârâtul a fost obligat la 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost respins la Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 720 din 24 august 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul Municipiului Cluj-Napoca, numai în ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către instanţa de fond, motiv ce a fost formulat şi prin cererea de apel.
Se susţine în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 274 C. proc. civ. pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ci sunt aplicabile prevederile art. 275 C. proc. civ. A recunoscut prin întâmpinare pretenţiile reclamantului în partea justificată, iar nesoluţionarea „notificării" în termenul legal nu echivalează cu o punere în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie, sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură. Dacă restituirea în natură nu este posibilă, în acelaşi termen este obligată să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent [art. 24 alin. (1)].
Obligaţiile prevăzute de textele de lege citate nu au fost aduse la îndeplinire, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 nu prevede sancţiuni pentru nerespectarea termenului 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (19 şi art. 24 alin. (1), dar aceasta nu înseamnă că nu sunt aplicabile normele legale de drept comun ce sancţionează partea căzută în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată.
Prevederea din art. 275 C. proc. civ., privind punerea în întârziere, se referă la diligenţa reclamantului care, într-un caz de drept comun, trebuie să anunţe intenţia declarării unui litigiu în caz de neexecutare de bună voie a obligaţiei de către viitorul pârât, adică de debitorul obligaţiei de executat.
În cazul legii speciale (nr. 10/2001) nu este nevoie ca debitorul obligaţiei de executat să mai fie formal pus în întârziere după trecerea termenului legal de 60 de zile [art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. 24)] deoarece legea stabileşte imperativ această obligaţie. Faptul că nu se prevăd şi alte sancţiuni, nu înseamnă că debitorul obligaţiei de executat este exonerat de plata cheltuielilor de judecată în procesul declanşat de reclamant tocmai ca urmare a nerespectării unui termen prevăzut expres de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 720/A din 24 august 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 117/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1073/2005. Civil → |
|---|
