ICCJ. Decizia nr. 1559/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1559
Dosar nr. 27951/1/2005
11489/200.
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5574 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea SC C. SA, în contradictoriu cu Primăria comunei Ilia, judeţul Hunedoara, P.N.M. primarul comunei Ilia, C.O., secretarul Primăriei Ilia şi P.P., împotriva dispoziţiei nr. 217/2003 emisă de Primăria comunei Ilia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în urma notificării formulată de pârâtul P.P. în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, acestuia i s-a restituit în natură imobilul înscris în C.F. 434 Ilia, de către primăria Ilia judeţului Hunedoara.
S-a mai reţinut faptul că, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea SC C. SA, nu are calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia civilă nr. 900 din 9 iunie 2005, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca nefondat apelul formulat de SC C. SA împotriva sentinţei civile nr. 5574/2004 a Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea SC C. SA nu are calitate procesuală activă.
Împotriva sentinţei civile mai sus menţionată, a declarat recurs SC C. SA Deva, criticând-o ca fiind nelegală, invocându-e prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţele au reţinut că nu aveau calitatea procesuală activă, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că imobilul în litigiu, terenul şi construcţiile edificate pe acesta se află în patrimoniul nostru, în conformitate cu HG nr. 834/1991.
Recursul nu este fondat.
Pârâtul P.P. a notificat Primăria Ilia judeţul Hunedoara, în condiţiile art. 21 devenit în prezent art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, iar Primăria Ilia prin primar prin Decizia nr. 217/2003 a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Ilia.
Prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, s-a prevăzut şi o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte, de la procedurile judiciare comune.
Astfel, prin actul normativ menţionat, cât priveşte dispoziţiile ori deciziile emise de unităţile deţinătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv în sensul art. 2 din lege, s-a instituit o procedură legală în care acestea pot fi contestate de persoanele îndreptăţite.
Aşa cum rezultă din economia dispoziţiilor cuprinse în capitolul III din lege, proceduri de restituire, dispoziţiile ori deciziile date de unităţile deţinătoare asupra notificărilor ce le sunt adresate, pot fi contestate numai în situaţiile prevăzute de lege şi numai de către persoanele îndreptăţite, categoria de persoane este definitivă prin art. 3 din aceeaşi lege.
Pentru această categorie de litigii a fost stabilită şi o competenţă materială specială, derogative de la cea reglementată prin normele de drept comun, în favoarea tribunalului, secţia civilă, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Fiind vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept şi al competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti de la legea generală, dreptul comun în materie, ea este de strictă interpretare şi îşi găseşte aplicaţie numai în ipotezele la care se referă exemplificativ: art. 24 alin. (8), art. 25 alin. (6), art. 31 alin. (2), devenite: art. 26, alin. (3), art. 27 alin. 6, prin republicarea Legii nr. 10/2001, repercutările sale neputând fi extinse, pe cale de interpretare, şi la alte categorii de litigii.
În speţă, reclamanta SC C. SA Deva nu are calitate de „persoană îndreptăţită" în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, această calitate având-o doar pârâtul-intimat P.P. care a apelat la procedura reglementată prin actul normativ mai sus enunţat pentru a obţine măsuri reparatorii.
Prin urmare, fiind terţ în raport de procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001 în cadrul căreia a fost emisă dispoziţia nr. 217/2003 Primăria Ilia prin primar, reclamanta nu are deschisă calea unei acţiuni în anularea acestei decizii în procedura prevăzută de actul normativ menţinut.
În măsura în care justifică un interes şi un drept propriu, terţele persoane, cum este şi cazul reclamantei, pot contesta însă deciziile/dispoziţiile emise în favoarea persoanelor îndreptăţite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acţiunilor în constatarea nulităţii lor, respectiv în procedura reglementată de codul de procedură civilă.
Aşadar, reclamanta SC C. SA Deva nefăcând parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001, nu are calitate procesuală activă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art.304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. SA Deva, împotriva deciziei civile nr. 900 din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Deva împotriva deciziei nr. 900 A din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1232/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
