ICCJ. Decizia nr. 1378/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1378
Dosar nr. 12783/1/2005
Nr. vechi 3101/200.
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1552 din 15 februarie 2002 reclamantul I.Ş.R., arhitect, a chemat în judecată C.E.C. SA şi a solicitat să: 1) se constate nulitatea contractului de concesiune având ca obiect cesionarea dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a siglei C.E.C. la O.S.I.M. şi a drepturilor ce decurg din certificatul de înregistrare urmând ca, ulterior, prin acordul părţilor, să se stabilească drepturile băneşti de autor; 2) să fie obligat C.E.C. să-i plătească suma de 60.000 dolari SUA, în lei, la data pronunţării hotărârii, reprezentând preţul pe care pârâta trebuie să-l plătească pentru folosirea siglei al cărei autor este; 3) să fie obligat C.E.C. să-i plătească 30.000 dolari SUA, în lei, la data pronunţării hotărârii, daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că alături de arh. Ş.S., arh. Z.M., arh. R.M. au câştigat premiul I la Concursul de arhitectură şi design „C.E.C., imagine de corporaţie", în anul 1999. Coautorii proiectului au fost de acord ca noul logotip al C.E.C. să-i revină în exclusivitate. În august 1999 a încheiat cu C.E.C. un act prin care şi-a exprimat acordul privind cesionarea în favoarea pârâtei a dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a siglei C.E.C. la O.S.I.M. şi a drepturilor ce decurg din acesta urmând ca, ulterior, prin acordul părţilor să se stabilească drepturile băneşti ale autorilor.
A mai precizat reclamantul că pârâta a înregistrat sigla C.E.C., a devenit titular al certificatului de înregistrare la O.S.I.M., a folosit sigla al cărei autor este, fără să-i plătească drepturile cuvenite potrivit legii.
A mai menţionat reclamantul că în octombrie 2001 pârâta a renunţat intempestiv la sigla al cărei autor este, siglă adoptată de C.E.C. ca urmare a concursului organizat în acest scop, prejudiciindu-i imaginea profesională.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1805 din 9 decembrie 2002 a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea contractului de cesiune încheiat între părţi şi a obligat pe pârâta C.E.C. SA să plătească reclamantului suma de 30.000 dolari SUA, în echivalent în lei la data executării, reprezentând daune morale. Capătul de cerere din acţiune având ca obiect plata sumei de 60.000 dolari SUA, în echivalent în lei, cu titlu de preţ al siglei create de reclamant, a fost respins.
Prima instanţă a reţinut că în anul 1999 premiul I al Concursului de arhitectură şi design „C.E.C. Imagine de corporaţie" a fost acordat proiectului condus de arhitect Ş.S., autor arhitect Ş.R.I., coautori arhitect Z.M. şi arhitect R.M.; Ş.S., Z.M. şi R.M., prin acte autentice notariale au declarat că sunt de acord ca drepturile de autor referitoare la noul logotip C.E.C. să revină în exclusivitate pârâtei.
Ulterior, reclamantul şi-a dat acordul prin „contractul de concesiune" (fila 17 dosar) să cesioneze C.E.C. dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare şi drepturile care decurg din certificatul de înregistrare în conformitate cu Legea nr. 129/1993 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, asupra desenului industrial cu titlul „Sigla C.E.C. ". În înscris s-a inserat că „drepturile băneşti ale autorilor vor fi stabilite ulterior.
La data de 26 iulie 1999 a fost depus de către C.E.C. depozitul pentru înregistrarea mărcii individuale iar la data de 31 mai 2000 O.S.I.M. a decis înregistrarea mărcii reprezentate de modelul industrial „SIGLA C.E.C.". Sigla a fost utilizată în perioada 15 februarie 2000-25 octombrie 2001, interval de timp în care între părţi s-au purtat negocieri privind drepturile băneşti cuvenite autorului.
S-a considerat că este nul absolut contractul de concesiune întrucât lipseşte un element esenţial al acestuia şi anume cauza imediată reprezentată de drepturile patrimoniale cuvenite autorului ceea ce încalcă dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ., art. 41 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe şi ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.
S-a arătat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 potrivit cărora, când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente stabilirea remuneraţiei.
S-a precizat că reclamantul este îndreptăţit să-i fie acordate daune morale faţă de împrejurarea că pârâta, prin exerciţiul abuziv al dreptului de a utiliza sigla şi de a renunţa apoi la aceasta a adus atingere reputaţiei reclamantului, i-a afectat imaginea de creator, cu consecinţa diminuării încrederii publicului consumator în calităţile sale profesionale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 468 din 16 octombrie 2003 a admis apelul declarat de reclamantul I.Ş.R. împotriva sentinţei civile nr. 1805 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat-o pe pârâta C.E.C. SA şi la plata sumei de 30.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale. Apelul declarat de pârâta C.E.C. SA împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins.
S-a considerat că neexistând acordul părţilor privind cuantumul remuneraţiei pe care pârâta trebuia să o plătească reclamantului pentru folosirea siglei creată de acesta, autorul siglei se poate adresa instanţei judecătoreşti pentru a determina prejudiciul material suferit de autor, după criteriile prevăzute de Legea nr. 8/1996, art. 43 alin. (2).
În termen legal împotriva deciziei civile nr. 468 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declarat recurs pârâta societatea bancară C.E.C. SA a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinut, în esenţă: 1) contractul de cesiune reprezintă voinţa ambelor părţi cu privire la raportul juridic dedus judecăţii astfel încât, în condiţiile art. 942 C. civ., răspunderea pentru „echivocitatea" sa aparţine ambelor părţi; 2) cuantumul remuneraţiei cuvenite autorului siglei nu a putut fi stabilit datorită lipsei unor criterii obiective. 3) neexistând o clauză contractuală cu privire la utilizarea desenului industrial o perioadă de timp minimă, şi-a exercitat, cu bună credinţă, dreptul de a alege şi a promova propria imagine, revenind la utilizarea mărcii înregistrată anterior la O.S.I.M. sub nr. 24725 din 14 aprilie 1996. 4) dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi art. 43 din Legea nr. 8/1996 au fost greşit aplicate în sensul că, investind instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii contractului de cesiune, reclamantul nu putea solicita şi obligarea băncii la plata preţului pentru folosirea siglei.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt şi anume că reclamantul I.Ş.R. şi-a dat acordul prin înscrisul intitulat „contract de concesiune" să cesioneze pârâtei dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare şi drepturile ce decurg din acesta asupra desenului industrial cu titlul „Sigla C.E.C. ". La data de 26 iulie 1999 C.E.C. a depus depozitul pentru înregistrarea mărcii industriale iar la data de 31 mai 2001 O.S.I.M. a decis înregistrarea. Sigla a fost utilizată de pârâtă în perioada 15 februarie 2000-25 octombrie 2001 de către pârâtă.
Lipsind un element esenţial al contractului de concesiune, şi anume ce drepturi patrimoniale se cuvin autorului, cuantumul remuneraţiei, lipseşte cauza imediată just s-a constatat nulitatea contractului de concesiune, în condiţiile art. 966 C. civ.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe remuneraţia se cuvin în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu încasările provenite din exploatarea operei fie în sumă fixă sau în orice alt mod [alin. (1)]. Când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face având în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata exploatării precum şi alte circumstanţe ale cazului [alin. (2)].
Cuantumul remuneraţiei cuvenite autorului nu a fost stabilit prin contractul de cesiune dar sigla a fost utilizată just astfel încât instanţa de apel a decis că reclamantului i se cuvin atât daune materiale cât şi morale, normele răspunderii civile delictuale devenind aplicabile în lipsa unui temei contractual.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de societatea bancară C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 468/A din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Respinge cererea de întoarcere a executării şi cererea de suspendare a executării, ca rămase fără obiect.
Obligă recurenta la 500 RON cheltuieli de judecată către reclamantul Ş.R.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1335/2005. Civil → |
|---|
