ICCJ. Decizia nr. 1440/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1440
Dosar nr. 11238/200.
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2003, la Tribunalul Hunedoara, reclamanţii B.I., Ş.I.C. şi D.I.C. au chemat în judecată Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, Ministerul de Interne şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani încasate prin reţinerea, din drepturile salariale ale reclamanţilor, a procentului de 7% din salariul lunar brut, reprezentând contribuţia la asigurările sociale de sănătate, cu începere de la 1 ianuarie 2000 până la data introducerii acţiunii.
În cuprinsul acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că, potrivit legii care reglementează statutul cadrelor militare şi a legii privind statutul poliţistului, beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente gratuite, aşa încât fără temei legal a fost reţinută, din salariile lunare, cota de contribuţie la asigurările sociale de sănătate.
Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 609 din 22 iulie 2003, a admis acţiunea împotriva pârâţilor Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara şi Ministerul de Interne şi a respins acţiunea faţă de pârâţii C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi C.N.A.S.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 1961 din 6 octombrie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti menţionate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat, la 20 septembrie 2004, recurs în anulare susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Potrivit art. 330 C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministerului justiţiei, putea ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru următoarele motive
- când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
- când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;
- când s-au săvârşit infracţiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunţată;
- când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale şi faptul că partea, potrivit legii române, poate obţine o reparaţie, cel puţin parţială, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă română.
Dispoziţiile art. 330–3304 C. proc. civ., care au reglementat recursul în anulare, au fost abrogate prin art. 1 pct. 17 din OUG nr. 58/2003 publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003. Această ordonanţă de urgenţă a început să se aplice la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
OUG nr. 58/2003 a fost aprobată prin Legea nr. 195/2004, publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004.
Dispoziţiile legale care reglementau recursul în anulare fiind abrogate, această cale extraordinară de atac nu mai poate fi folosită împotriva hotărârilor judecătoreşti care au devenit irevocabile după data de 27 august 2003.
Or, Decizia civilă nr. 1961 din 6 octombrie 2003 este ulterioară datei de la care a început să se aplice OUG nr. 58/2003, aşa încât, în cauză, recursul în anulare nu este admisibil.
Concluzia contrară nu este îndreptăţită nici de invocarea art. 725 C. proc. civ. deoarece potrivit acestor dispoziţii, hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate. Cum Decizia curţii de apel, atacată cu recurs în anulare, a fost pronunţată după intrarea în vigoare a legii noi, această cale extraordinară de atac este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1961 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1444/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1391/2005. Civil → |
|---|
