ICCJ. Decizia nr. 1441/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1441
Dosar nr. 6376/200.
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 187 din 2 aprilie 2003 a admis contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamantul O.V., dispunând anularea dispoziţiei nr. 27/2002 a Primăriei Balta judeţul Buzău, şi a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri băneşti în sumă de 252.978.603 lei corespunzător valorii de circulaţie actuale a imobilelor solicitate stabilită prin expertiza efectuată în cauză.
În motivarea soluţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 2 lit. a), art. 7 alin. (2) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a reţinut că bunicul reclamantului P.L. a fost proprietarul unui imobil situat în comuna Băile, Râmnicu Sărat compus din teren în suprafaţă de 46 ha pe care erau edificate o casă de locuit cu anexele aferente (un grajd de vite, o magazie de cereale, o remiză pentru maşini şi un pătul de porumb), expropriat prin Decretul nr. 83/1949; clădirile au fost demolate în totalitate anterior anului 1989 iar terenul aferent acestora în suprafaţă de 0,5 ha formează obiectul unei cereri separate de restituire în temeiul Legii speciale nr. 18/1991, potrivit celor precizate în contestaţie de reclamant.
Prin dispoziţia Primăriei comunei Balta nr. 27 din 10 aprilie 2002 s-a respins notificarea nr. 104/2002 formulată de persoana îndreptăţită la restituire, reclamantul în cauză, invocându-se considerente procedurale neîntemeiate prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei s-a declarat apel de către M.G. şi M.C. în calitate de legatari universali ai reclamantului decedat la 25 februarie 2003 invocându-se nelegalitatea acesteia pentru omisiunea de a-i fi fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul aferent construcţiilor demolate în suprafaţă de 0,5 ha, şi cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 180 din 10 septembrie 2003 a respins apelul ca nefondat justificând soluţia adoptată pe baza dispoziţiilor în art. 129 alin. ultim şi 274 C. proc. civ. (cererile formulate direct în apel nu au format obiectul judecăţii în primă instanţă).
Prin recursul în faţă având aceiaşi titulari se reiterează criticile de nelegalitate din apel circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 129 alin. final C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, în completare, dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile ca atare şi în recurs, statuează că în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu pot face alte cereri noi.
În mod ritos, potrivit alin. (2) din contestaţie, reclamantul a arătat că „…nu a cerut restituirea terenului care face obiectul Legii speciale nr. 18/1991"; ca atare solicitarea formulată sub acest aspect, direct în căile de atac, de către moştenitorii testamentari ai reclamantului a fost în mod corect respinsă în apel, soluţie ce va fi menţinută şi în recurs.
Aceeaşi constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi făcută şi cu privire la cheltuielile de judecată, care nu au fost solicitate de reclamant în cadrul judecăţii la prima instanţă.
Ca atare, recursul în cauză va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.G. şi M.C. împotriva deciziei civile nr. 180 din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1509/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1460/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
