ICCJ. Decizia nr. 1445/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1445
Dosar nr. 8288/2/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele S.A. şi S.V.O. în calitate de moştenitoare a defunctului A.S. au chemat în judecată pe pârâţii D.E., D.P.E., D.V.A., D.S.D., Primăria Municipiului Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC C. SA şi au cerut să se dispună: retrocedarea imobilului, Corp A etaj 2 şi etaj 3 situat în Bucureşti şi a terenului în suprafaţă de 60 mp grădină, preluate în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950; să fie obligaţi pârâţii să le lase în proprietate şi posesie imobilul revendicat; să se constate că adevăratul proprietar A.S. nu se încadra în prevederile Decretului nr. 92/1950; să se constate totodată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare intervenite între Primăria Municipiului Bucureşti prin mandatarul său SC C. SA, şi cumpărătorii pârâţii persoane fizice, având numerele de înregistrare 42127, 42444 şi 42445 din 21 martie 1997, respectiv 21 aprilie 1997.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 602 din 11 iunie 2001 a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea suprafeţei de 60 mp teren, şi ca nefondate celelalte cereri.
Sentinţa instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin Decizia nr. 573 din 18 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantelor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele. Acesta a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 5289 din 10 decembrie 2003. A fost casată Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 602 din 11 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cauza fiind trimisă la acelaşi tribunal pentru rejudecare.
Înalta Curte a reţinut că, raportat la acţiuni anterioare ce au făcut obiectul sentinţei civile nr. 3949 din 26 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 2722 din 22 octombrie 1980 a Tribunalului Bucureşti, rezultă că au rămas nerezolvate atât primul capăt de cere privind constatarea trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil, cât şi parţial, cel de al doilea capăt, având ca obiect revendicarea terenului neconstruit în suprafaţă de 60 mp, grădina de flori, şi parţial a clădirii, Corp A privind două dintre cele trei etaje.
S-a mai reţinut că rejudecarea cauzei se impune şi în legătură cu soluţionarea celorlalte capete de cerere, în primul rând cu privire la constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită.
Rejudecând cauza Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1117 din 17 decembrie 2004 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele S.A. şi S.V.O. în contradictoriu cu pârâţii D.E., D.P., D.V.A., D.S.D., Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General şi SC C. SA. A fost admisă cererea privind constatarea că autorul reclamantelor A.S. nu se încadra în prevederile art. I din Decretul nr. 92/1950. În rest a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1521 din 24 noiembrie 2005 a respins apelul formulat de pârâtul Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei nr. 1117 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a admis apelul reclamantelor S.A. şi S.V.O. împotriva aceleiaşi sentinţe; casează „Decizia recurată (?)" şi trimite cauza spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Împotriva deciziei nr. 1521 din 24 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs:
1. Pârâtele D.V.A. şi D.S.D., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că autorul reclamantelor nu a fost naţionalizat în calitate de „tinichigiu" ci în calitate de industriaş; instanţa tribunalului s-a pronunţat pe fond asupra capetelor de cerere cu care a fost investită. Se solicită casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
2. Pârâta D.E., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa tribunalului a soluţionat capetele de cerere, inclusiv cel referitor la suprafaţa de 60 mp teren, pe fond, astfel că în mod nelegal s-a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Ambele recursuri se privesc ca întemeiate în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 5289 din 10 decembrie 2003 a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă (Tribunalul Bucureşti) deoarece nu au fost soluţionate pe fond toate capetele de cerere formulate de reclamante în acţiunea introductivă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rejudecând cauza a soluţionat pe fond toate capetele de cerere, inclusiv cel referitor la revendicarea terenului, grădină, în suprafaţă de 60 mp. Acest lucru rezultă din considerentele sentinţei nr. 1117 din 17 decembrie 2004 (pag. 6 şi 7).
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În speţă, condiţiile textului de lege citat nu sunt îndeplinite, astfel cum s-a arătat.
În consecinţă, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., potrivit cărora instanţele de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă; încuviinţează refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea de probe noi propuse în condiţiile art. 292 C. proc. civ. dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.
Astfel fiind, se vor admite ambele recursuri, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecarea apelurilor, urmând a face aplicaţiunea prevederilor legale sus citate, dacă va considera necesar refacerea sau administrarea de noi probe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele D.V.A., D.S.D. şi D.E. împotriva deciziei civile nr. 1521 din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi cererea de aderare la recurs formulată de pârâţii D.F. şi D.P.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1504/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10036/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
